Sissi Ștefanidi (1893–1914) a fost una dintre acele tinere a căror existență scurtă a lăsat în urmă o amintire surprinzător de vie. Provenită dintr-o familie înstărită și influentă a Bucureștiului de început de secol XX, Sissi s-a remarcat prin inteligență, sensibilitate și o profundă pasiune pentru muzică. Deși destinul i-a oferit doar douăzeci și unu de ani de viață, a reușit să adune o impresionantă bibliotecă muzicală de peste două sute de volume, o colecție evaluată la peste 700.000 de lei, o sumă considerabilă pentru epocă și o dovadă a dragostei sale pentru artă.
Moartea sa prematură a îndurerat profund familia, care a ales să transforme suferința într-un gest de generozitate pentru orașul pe care îl iubea. În memoria fiicei lor, părinții au donat Primăriei București un teren pe care avea să fie amenajat unul dintre cele mai îndrăgite colțuri ale Capitalei. Acolo a fost ridicat ulterior monumentul cunoscut astăzi sub numele de „Izvorul Sissi Ștefanidi”, realizat de sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad, o lucrare care continuă să vegheze discret asupra aleilor Cișmigiului și să păstreze vie amintirea tinerei dispărute.
Mama sa, Aretia Ștefanidi, a dorit ca pasiunea fiicei pentru muzică să nu se stingă odată cu ea. Astfel, impresionanta bibliotecă muzicală a fost donată Conservatorului din București, unde generații de studenți și profesori au putut beneficia de una dintre cele mai valoroase colecții private ale vremii.
Farmecul și personalitatea lui Sissi au fost surprinse și de cei care au cunoscut-o. Poetul Cincinat Pavelescu își amintea întâlnirea cu tânăra la Constanța, unde aceasta venise împreună cu mama sa pentru a petrece ultimele zile ale unei primăveri liniștite și luminoase. Impresionat de sensibilitatea fetei, poetul i-a oferit două exemplare de lux ale unui volum recent publicat. A doua zi, Sissi îi trimitea o scrisoare plină de eleganță și modestie, însoțită de un bilet de o mie de lei – o sumă impresionantă pentru acea perioadă – refuzând să profite de generozitatea autorului. Gestul său vorbește poate mai bine decât orice biografie despre caracterul unei tinere educate în spiritul respectului și al nobleții sufletești.
În jurul monumentului său funerar s-au născut, de-a lungul timpului, numeroase discuții și ipoteze. Deși multe documente atribuie lucrarea sculptoriței Milița Petrașcu, există asemănări evidente între îngerii care împodobesc mormântul și figurile alegorice de la „Izvorul Sissi Ștefanidi” din Cișmigiu. Aceste similitudini au alimentat numeroase dezbateri în rândul pasionaților de istorie și artă, sporind și mai mult aura de mister care înconjoară memoria tinerei.
Astăzi, numele Sissi Ștefanidi este cunoscut mai ales prin monumentul care îi poartă numele și prin legenda discretă a unei vieți frânte prea devreme. Dincolo de piatră, sculpturi și documente, rămâne imaginea unei tinere cultivate și generoase, a cărei dragoste pentru muzică și frumos a supraviețuit timpului, transformându-se într-o parte a memoriei culturale a Bucureștiului.