Sever Frențiu s-a nascut in anul 1931 si a decedat in anul 1997.
- Activitate
Sever Frențiu a avut un rol crucial în consolidarea și recunoașterea francmasoneriei românești într-o perioadă marcată de diviziuni instituționale și resurse limitate.
A intrat în francmasonerie în iulie 1992, fiind inițiat în perioada de renaștere a francmasoneriei românești, iar până în septembrie 1992, a obținut gradul 3. Pe 24 ianuarie 1993, a participat la ceremonia istorică de reaprindere a Luminilor și de înființare a Marii Loji Naționale din România. În mai 1993, a obținut gradele 4–32 ale Ritului Scoțian Antic și Acceptat.
În 1995, Frențiu a fost ales Maestru Venerabil al Lojii Nomine din București și numit Al Doilea Mare Supraveghetor al Marii Loji Naționale din România. Pe 20 ianuarie 1996, Sever Frențiu a preluat funcția de Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. Mandatul său a fost marcat de un angajament puternic față de unificare și regularizare.
Mandatul lui Sever Frențiu a întărit poziția internațională a francmasoneriei românești. Pe 27 septembrie 1996, acesta a primit recunoașterea oficială din partea Marii Loji Naționale a Franței în numele Marii Loji Naționale din România, un moment semnificativ care a consolidat legitimitatea și regularitatea francmasoneriei românești pe scena globală.
În același an, Conferința Marilor Loji Masonice din America de Nord a reafirmat statutul de regularitate al Marii Loji conduse de Sever Frențiu prin intermediul Comisiei pentru Recunoaștere.
În ciuda acestor succese, Frențiu s-a confruntat cu diviziuni interne în cadrul francmasoneriei românești. Un grup format din cinci loji a creat o structură neregulară, autointitulată „Districtul Transilvania”, sub influența lui André Szakvary și Ernst Heinrich Schlesinger.
Pentru a rezolva aceste diviziuni, Vladimir Boantă a semnat un protocol de unificare pe 28 decembrie 1995. Lojile neregulare au manipulat procedurile pentru a-l înlocui pe Boantă cu Titus Nicoară ca Mare Maestru într-o ședință neregulară a Maeștrilor Venerabili. Frențiu a răspuns decisiv acestor evenimente. Pe 26 mai 1996, a regularizat membrii lojilor România Unită, I.C. Brătianu, Europa Unită și Pax în structura Marii Loji Naționale din România. Această acțiune a pus capăt efectiv activității „Mari Loji Naționale din România II” și a consolidat obediența unică și regulară a Marii Loji Naționale din România.
Unul dintre momentele istorice ale mandatului său a avut loc pe 23 februarie 1996, când a ratificat unificarea M:. L:. N:. R:. II și Marea Lojă Națională din România, lucrând alături de Vladimir Boantă (care a fost numit Mare Maestru de Onoare ad-Vitam) pentru a reconcilia diviziunile din comunitatea masonică.
Mandatul lui Sever Frențiu ca Mare Maestru a lăsat o amprentă durabilă asupra francmasoneriei românești. Confruntat cu provocări financiare, Frențiu a fost nevoit să vândă opere de artă și obiecte personale pentru a finanța participarea Marii Loji la întruniri și Conventuri internaționale și organizarea activităților interne.
Distincția și rafinamentul său spiritual i-au adus respect în comunitatea masonică internațională. Eforturile sale de a întări relațiile cu Mari Loji prietene au îmbunătățit imaginea externă a francmasoneriei românești. Pe plan intern, conducerea sa a adus stabilitate și unitate într-un peisaj masonic fragmentat.