Petre (Petrache) P. Mavrogheni s-a născut în anul 1817, la Iași și a decedat în data de 8 aprilie 1887. A fost unul dintre cei mai activi și mai dedicați patrioți, bărbați politici și diplomați pe care i-a avut România în secolul al XIX-lea.
- Familie și studii
A fost fiul al lui Petrache Mavrogheni (la rândul lui, fiul lui Dimitrie Mavrogheni, fratele lui Nicolae Vodă Mavrogheni, Domnitorul Țării Românești, în perioada 1786-1790; Petrache Mavrogheni, zis Babaca, era văr primar cu Domnița Smaranda, fiica lui Nicolae Vodă Mavrogheni și soția lui Scarlat Vodă Callimaki) și al Ruxandrei Sturdza (fiica lui Grigore Sturdza, nepotul de fiică al lui Vodă Grigore II Ghika, și a Domniței Maria Callimaki, fiica lui Grigore Vodă Callimaki, Domnitorul Moldovei, 1761-1764 și 1767-1769 și nepoata lui Ioan Teodor Callimaki, Domnitorul Moldovei, 1758-1761; Ruxandra Sturdza era sora lui Mihai Vodă Sturdza, Domnitorul Moldovei, 1834-1849). Astfel, Petre Mavrogheni era urmaş al Basarabilor şi al Muşatinilor, descendent direct al mai multor domnitori din familiile Mavrocordat, Callimaki, Ghika, văr primar cu Vodă Grigore Al. Ghika, cu Spiridon Paşa Mavrogheni, medicul Sultanului otoman, şi cu Manto Mavrogheni, eroină a Războiului de Independență al Greciei.
- Activitate
A fost unul dintre fruntașii politici moldoveni care au militat și au acționat concret pentru Unirea Principatelor din 1859. A fost unul dintre cei mai valoroși finanțiști ai epocii sale, cu o influență remarcabilă în dezvoltarea sistemelor fiscal și monetar din România, prin stabilirea Leului ca monedă națională. A fost, de asemenea, un reprezentant de frunte al diplomației românești, obținând recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhia Ecumenică.
A ocupat diverse ranguri boierești, până la cel de mare vornic, și a ajuns ministru al Lucrărilor Publice și al Finanțelor în Moldova.
A fost membru în Comitetul Unionist. La Iași, în casa lui Petre Mavrogheni de pe Copou, s-au ținut adunările Divanului ad-hoc, iar la moșia lui, Vișan, din apropierea Iașiului, mai mulți bărbați politici ai Moldovei au jurat, la 25 mai 1856, să lupte pentru Unirea Principatelor.
A fost candidat la Scaunul de domnie al Moldovei în 1859, vicepreședinte al Adunării Elective a Moldovei, fruntaş conservator, apreciat finanţist, pe care Mihail Kogălniceanu îl caracteriza drept „cel mai capabil bărbat de finanțe al României”.
Ca ministru de Finanţe (3 mandate: 16 februarie – 11 mai 1866, 15 iulie 1866 – 1 martie 1867, 11 martie 1871 – 7 ianuarie 1875) s-a ocupat de reforma monetară, prin care Leul a devenit unitatea monetară a României.
A fost ministru al Afacerilor Străine sub Domnitorul Carol I (1866), ministru plenipotenţiar al României la Roma (25 iulie 1881 – 20 septembrie 1882), Constantinopol (30 septembrie 1882 – 28 ianuarie 1885) şi Viena (28 ianuarie 1885 – 8 aprilie 1887) şi membru fondator al Jockey Clubului Român în 1875.
Petre Mavrogheni a avut un rol esenţial în dezrobirea romilor particulari din Moldova, înainte de Unirea Principatelor, şi în obţinerea recunoaşterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.