Neagu Djuvara s-a născut la 31 august 1916, în București, și a plecat dintre noi la 25 ianuarie 2018, după mai bine de un secol de viață traversat cu eleganță, curaj și o remarcabilă sete de cunoaștere. Diplomat, filosof, istoric, jurnalist și scriitor, Djuvara a fost una dintre cele mai fascinante figuri intelectuale ale României contemporane, un martor privilegiat al marilor convulsii ale secolului XX și un povestitor excepțional al istoriei.
S-a născut într-o familie cu rădăcini aromâne și cu o tradiție impresionantă de oameni de stat, diplomați și universitari. Tatăl său, Marcel Djuvara, inginer strălucit și ofițer al armatei române, avea să moară în timpul cumplitei epidemii de gripă spaniolă din 1918, lăsând familia în grija mamei sale, Tinca Grădișteanu, descendentă a vechii aristocrații muntene. Deși provenea dintr-un neam prosper, marile transformări economice de după Primul Război Mondial au diminuat averea familiei, iar copilăria lui Neagu avea să se desfășoare între România și Occident.
Educația sa a fost una cosmopolită. A urmat primele clase de liceu la Nisa, apoi și-a continuat studiile la Paris, unde a absolvit Sorbona, licențiindu-se în istorie în anul 1937. Trei ani mai târziu obținea doctoratul în drept, tot în capitala Franței. Tânărul Djuvara a trăit într-o Europă frământată de ideologii radicale și confruntări politice, experiențe care i-au modelat profund gândirea. Dacă în anii tinereții a privit cu interes anumite curente radicale ale epocii, maturizarea intelectuală l-a transformat într-un apărător convins al democrației parlamentare, al libertății individuale și al economiei de piață.
Destinul său avea să fie marcat de război. În 1941 participă la campania din Basarabia și Transnistria ca subofițer al armatei române, fiind rănit în apropierea Odesei. Curajul său este răsplătit cu decorații militare, însă adevărata sa carieră începe în diplomație. În 1943 intră prin concurs în Ministerul Afacerilor Externe, iar în august 1944 este trimis la Stockholm într-o misiune delicată legată de negocierile de pace ale României. Avea doar 28 de ani și se afla deja în mijlocul marilor jocuri diplomatice ale Europei aflate în război.
Instaurarea regimului comunist îi schimbă radical viața. Refuzând să se întoarcă într-o Românie controlată de sovietici, alege exilul. La Paris devine una dintre vocile importante ale exilului românesc, colaborând cu organizațiile anticomuniste și cu posturile de radio care încercau să păstreze vie speranța libertății în țările captive din spatele Cortinei de Fier. Ani la rând a fost secretar general al unor importante organizații ale exilului românesc și colaborator al Europei Libere.
În 1961 începe unul dintre cele mai neașteptate capitole ale vieții sale. Se stabilește în Niger, unde va rămâne aproape un sfert de secol. Aici lucrează ca diplomat și consilier juridic al Ministerului Afacerilor Externe, predă drept internațional și istorie economică la Universitatea din Niamey și contribuie la formarea administrației unui stat african aflat la începuturile existenței sale independente. În paralel, își continuă cercetările academice și revine la Sorbona, unde obține, în 1972, doctoratul de stat în filosofie sub îndrumarea celebrului Raymond Aron.
După căderea comunismului, la vârsta la care mulți oameni își încheie activitatea publică, Neagu Djuvara începe o nouă carieră. Revine definitiv în România și devine una dintre cele mai îndrăgite prezențe culturale ale țării. Profesor universitar, conferențiar, autor de succes și invitat constant în presa culturală, el reușește performanța rară de a transforma istoria într-o poveste captivantă pentru publicul larg. Cu erudiția sa impresionantă și cu farmecul unui mare povestitor, a apropiat generații întregi de trecutul României.
Opera sa este dominată de preocuparea pentru adevărul istoric și pentru mecanismele prin care istoria este scrisă și interpretată. Cărțile sale despre originile poporului român, despre Evul Mediu românesc sau despre marile personaje ale trecutului au stârnit dezbateri intense și au readus istoria în centrul interesului public. Pentru Djuvara, istoria nu era o simplă succesiune de date și evenimente, ci o aventură intelectuală menită să ajute oamenii să înțeleagă prezentul.
Decorat cu cele mai înalte distincții românești și franceze, ridicat la gradul de general de brigadă în retragere și onorat cu numeroase titluri de Doctor Honoris Causa, Neagu Djuvara a rămas până la sfârșitul vieții un spirit curios, lucid și liber. Când s-a stins, în ianuarie 2018, România pierdea nu doar un istoric de prestigiu, ci și unul dintre ultimii mari martori ai unei epoci care a traversat monarhia, războaiele mondiale, exilul, comunismul și renașterea democratică.