Dobre Nicolau este unul dintre acei oameni care demonstrează că talentul, perseverența și munca pot ridica un om din anonimat până în centrul marilor transformări ale unei capitale. Fiu de plugar și lipsit de o pregătire academică formală, el a reușit, prin pricepere și instinct constructiv excepțional, să devină unul dintre cei mai importanți și prolifici antreprenori ai Bucureștiului din secolul al XIX-lea. Într-o epocă în care orașul se moderniza rapid și își schimba înfățișarea, numele lui Dobre Nicolau se regăsește în spatele unor edificii emblematice care aveau să definească pentru generații imaginea Capitalei.
Așa cum consemna Dimitrie R. Rosetti în celebrul său „Dicționar al Contimporanilor” din 1897, Dobre Nicolau a fost antreprenorul unor construcții monumentale precum Biserica Domnița Bălașa, Spitalul Brâncovenesc, Spitalul Filantropia, Ministerul Domeniilor și Agriculturii, prima clădire a Casei de Depuneri, Monetăria Statului, Cazarma Jandarmilor, Hotelul Bulevard, Hotelul Imperial și, nu în ultimul rând, impunătorul Ateneu Român. Fiecare dintre aceste edificii reprezenta o piatră de temelie în procesul de modernizare a Bucureștiului, iar Dobre Nicolau s-a aflat printre oamenii care au transformat planurile arhitecților în realitate.
Prestigiul său profesional l-a ridicat la rangul de staroste al meșterilor și maimarbasa al constructorilor, poziție care îi conferea autoritate și respect în lumea breslelor. Succesul dobândit pe șantiere s-a reflectat și în viața publică, astfel încât, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a devenit membru al Consiliului Comunal al Capitalei și deputat în Colegiul al II-lea al Bucureștiului, participând direct la administrarea și dezvoltarea orașului pe care îl ajutase să se ridice din cărămidă și piatră.
Cercetările recente desfășurate în fondurile de arhivă ale Direcției Municipiului București au scos la lumină și alte aspecte ale impresionantei sale activități. Încă din 1854, îl găsim în calitate de maimarbasa al lucrărilor de la sediul Poliției Capitalei, alături de personalități importante ale epocii. În anii următori, a executat gardul proprietății prințului Alexandru Știrbey de pe Podul Mogoșoaiei, a evaluat și reparat imobile ale statului din suburbia Crețulescu, a realizat împrejmuiri, construcții și intervenții la numeroase clădiri publice și private. A lucrat pentru Spitalul Filantropia, pentru Camera Deputaților și pentru propriile sale proprietăți, semn că activitatea sa nu cunoștea pauză și că experiența acumulată îl transformase într-un reper al meseriei.
Povestea lui Dobre Nicolau este, în fond, povestea Bucureștiului modern. Fără diplome universitare și fără privilegiile marilor familii, el a ridicat cu mâinile sale o parte din arhitectura unei capitale aflate în plină renaștere. Din fiu de țăran a devenit constructorul unor monumente care au marcat istoria orașului și unul dintre oamenii care au demonstrat că adevărata noblețe se poate clădi din muncă, pricepere și pasiune.