Constantin Vlad s-a nascut la 20 mai 1892 in comuna Bâișești din judetul Suceava si a decedat pe 08 august 1971, Acesta a fost cel mai mare dintre cei 11 fii ai unui taran simplu, de care Constantin era mandru si a carui actiuni erau indreptate spre a face memoria tatalui sau amintita (conform biografiei de pe patul de moarte ,,Limba ancestrala’’).
- Studii
Acesta s-a inscris la Facultatea de Medicina din Viena unde avea sa fie bursier. Dupa doar un an de studiu in capitala in care traia si Freud si Stekel pe care ii stima foarte mult, este trimis pe frontul din Galitia ca stegar si sanitar. Dupa examene luate in uniforma militara si dupa cateva cursuri pripite, asa cum el aminteste, reuseste in anul al 11-lea sa absolve, dar la Lemberg. Aici, pe frontul de est, are revelatia freudismului dupa ce un ofiter ceh, Otto Pick, i-a dat sa citeasca ,,primele trei celebre volume ale parintele psihanalizei Sigmund Freud’’. Este neclar daca cei doi au studiat, pentru putin timp cat au fost in cadrul aceleiasi unitati, psihanaliza lui Freud. Cehul, in schimb este transferat pe frontul italian, asa cum povesteste chiar autorul, iar cartile raman la el. Vlad este si cel care, studiind pe indelete cartile lui Freud in putinele pauze de la razboi, isi permite formularea unor puncte de vedere in cadrul discutiilor de la popota ofiterilor armatei austriece, loc in care debuteaza in psihanaliza prin predarea, chiar pe front, a teoriilor freudiene soldatilor. Tot pe front reuseste sa identifice exemple practice despre ceea ce citea in carti si are ocazia sa modeleze discursiv toate spetele identificate.
In anul 1923, tanarul medic militar si-a sustinut doctoratul cu tema ,, „Contributii la tratamentul psihanalitic (sase cazuri analitice)” evenimentul fiind considerat a fi un moment crucial în istoria psihanalizei în România, o dovada a credintei sale indistructibile în teoria si tratamentul psihanalizei. Aici el apare ca un psihanalist autodidact, precum vor fi multi psihanalisti români. Totodata, datorita aplicabilitatii metodelor freudiene, el reuseste sa imbunatateasca tratamentul si sanatatea armatei romane.
- Activitate
Romania intra si ea in razboi, lucru care produce o puternica debandada in armata austro-ungara. Acesta este si motivul pentru care Constantin Vlad se decide sa dezerteze. Fuge la Iasi unde mai continua un an de medicina, iar apoi se instaleaza in capitala Romaniei mari. El remarca faptul ca, de la ,,contaminarea’’ lui freudiana si pana in 1920 cand a ajuns la Bucuresti ca student la medicina in anul al IV-lea si stipendiat al Institutul Medico-Militar, psihanaliza lui era una preclinica. In aceasta faza el s-a devotat profund serviciilor psihanalitice. Avea un salariu decent si lucra in cadrul clinicii neuro-psihiatrice de la Spitalul Militar. Aceasta perioada este una in care el ,,vaneaza’’ cazuri pentru a le psihanaliza. Se suia, asa cum el povesteste, in furgometa medicilor si studentilor care era trasa de cai si, impreuna cu Obregia se duceau la spitalul centralul Central. Pe drum el expunea cazuistica si teoriile freudiene lui Obregia care asculta cu interes si ingaduinta cucerit de pasiunea lui, in timp ce ceilalti studenti erau stupefiati de tupeul si indrazneala acestuia de a discuta cu profesorul. Toate discutiile avute nu au fost in zadar deoarece, in cadrul cursului litografiat de psihiatrie al lui Obregia din anul universitar 1923-1923, profesorul acorda o atentie deosebita doctrinei freudiene unde puncteaza anumite informatii descoperite de locotenentul-medic Constantin Vlad.
In din anul 1925 incepe sa publice foarte multe lucrari care vor reprezenta baze de studiu importante in psihanaliza. Eforturile sale erau de a a „crea o psihanaliza româneasca adecvata spiritualitatii si limbii noastre”. Totodata munca sa a fost in directia gasirii acelor cuvinte, echivalente in Limba Romana, a termenilor si tehnicilor freudiene. Toate acestea s-au finalizat in urmatoarele lucrari importante: „Despre inconstient” (1926), „Aspecte psihanalitice”, „Dragoste, ura si teama” (1928). Aceste lucrari reprezinta un „Moment crucial în elaborarea vederilor originale ale savantului român”. Constantin Vlad acorda o importanta centrala triadei ,,iubire, ura, frica’’.
In anul 1932 medicul publica una din cele mai importante lucrari ale sale, un volum important pentru studiul psihiatriei si psihanalizei respectiv ,,Psihobiografia asupra poetului Mihai Eminescu (1850-1889)’’. Intr-un articol aparut in ,,Adevarul’’ cu prilejul celei de-a optzecea aniversari a lui Freud, Eugen Lovinescu si-a spus parerea asupra lucrarii lui Constantin Vlad. Acesta o vedea ca o ,,[…] analiza de o brutalitate care, intr-adevar, a indreptatit respingerea. […] justa lui viziune a fost inabusita de o violenta de termini barbari si de diagnostic dezonorante’’.
Tot in anul 1932 Constantin Vlad are o colaborare cu Mina Minovici. Profesorul, abordase impreuna cu Iosif Westfried problema folosirii tehnicilor psihanalitice la investigatiile de medicina judiciara si a acceptat sa colaboreze cu tanarul medic pe o tematica similara. Articolul despre responsabilitatea penala a delicventilor, tiparit de Vlad si Minovici a aparut in ,,Annales de medicine legale’’ din Paris si se dorea a fi o expunere la punct in legatura cu contributia psihanalizei la expertiza medico-legala.
Trei ani mai tarziu Vlad Constantin infiinteaza Revista Romana de psihanaliza din care a aparut, insa, un singur numar, iar in 1943 incepe sa publice un numar important de articole prin care sa popularizeze cunostintele de psihologie, psihiatrie si igiena mintala cu orientare freudiana. Tot in anii ’40 Constantin Vlad isi reia colaborarea la lucrarea ,,Trup si suflet’’, dar de aceasta data oferind o perspectiva ampla asupra laturii freudiste, colaborare care se va sfarsi in anul 1946, in primavara . A publicat numeroase note referitoare la raporturile criminalitatii cu starile nevrotice, un articol despre ticuri in care mentiona cazul unui gornist militar intalnit in razboi si pe care il mai prezentase in scrierile lui de psihanaliza, a scris un studiu amplu despre isterie, cu accent asupra teoriilor lui Freud si Favlov si Narcissus. In septembrie 1945 publica un studio asupra cunostintelor medicale si igienice. Atunci a fost inaugurate, pentru prima data, o rubrica psihoafectiva cu , sfaturi si raspunsuri oferite de catre C. Vlad cititorilor aflati la nevoie’’. Intr-o notita apare si un indemn la intrebari ,,Scrisorile pentru aceasta rubrica se vor trimite pe adresa d-ului Dr. Constantin Vlad, Str. Popa Rusu, nr.9’’. Este foarte posibil ca acesta sa fi fost ori cabinetul sau ori casa in care locuia.
Doctorul Constantin Vlad a decedat la 8 august 1971, la varsta de 79 de ani, rapus de cancer pulmonar. In ultimii ani de viaţă, după pensionarea sa din 1968, cînd a părăsit Policlinica Academiei R. S. România unde funcţionase ca specialist psihiatru, s-a apucat să-şi redacteze memoriile. Atunci cînd boala nu i-a mai îngăduit să ţină tocul în mină, Aurel, fiul său mai mare, specialist în medicina muncii, s-a oferit să asigure ducerea la bun sfirşit a lucrării, scriind sub dictarea părintelui ţintuit la pat. Psihanalistul îşi caracterizează cu calm şi umor destinul: „Eu am fost un şofer şi un mecanic pasionat. Am montat şi am demontat creiere. Mi-e teamă că am şi stricat cate unele şi de multe ori am rămas în mînă cu piese cărora nu le mai găseam locul, şi am legat cu sfoara şi am lipit cu ceară roşie. Dar am făcut călătorii pe drumuri neumblate si, în ţara mea, am fost primul care să umble fără şosele, chiar dacă adesea am rămas în pană. Iar acum maşina este veche şi puţini s-ar încumeta să se angajeze pentru o revizie generală… Mecanicii mai tineri, cu zîmbete condescendente, adastă cîte puţin lingă bătrînul alît de rodat întru ale lui că nu poate vorbi deeît de maşină. Asta în limbajul meu se cheamă autoanaliză şi — din păcate — asistată’’. Tot in cadrul memoriilor sale, Constantin Vlad marturiseste ca, recitindu-si teza de doctorat, ,,nu o reneaga deloc’’ si isi da seama ca acolo se resimte puternic influenta psihanalistului vienez Wilhelm Stekel, din cartea caruia (aparuta in 1921 – ,,Starile anxioase si tratamentul lor’’) a preluat modele pentru conducerea analizelor relatate.
In anul 1971 este publicata o nota despre Constantin Vlad de catre colegiul de redactie al revistei ,,Neurologie, psihiatrie si neurochirurgie’’ in care se afirma ca, in anul 1936, doctorul Vlad intemeiase, impreuna cu un grup larg de medici, psihologi, oameni de cultura, Societatea Romana de Psihanaliza. Din cauza razboiului, activitatea societatii inceteaza, iar dupa razboi se reinfiinteaza sub titulatura de Societatea Romana de Psihopatologie si Psihoterapie, societate care se declara a fi ,,organul oficial al Cercului Roman de Studii Psihanalitice’’.
In primavara anului 1993 este tiparit primul numar al ,,Buletin de psihanaliza’’ care a fost editat de Societatea Psihanalitica Romana. Aparitia publicatiei a fost posibila datorita Aurorei Ionescu, psihanalista formata de catre Constantin Vlad.