Un balaur gardian al patrimoniului românesc!

A fost odată ca niciodată! Așa încep toate poveștile copilăriei și introduc omul în lumea fantasticului, în lumea magiei și a frumosului. Așa începe și povestea de astăzi, însă nu cu prinți și prințese, ci cu un balaur. În toate poveștile copilăriei balaurii sunt ființe supranaturale, mari și puternice, asociate mereu cu partea negativă. Ei bine, de această dată, balaurul nostru este mare și puternic, însă este bun, iubitor și extrem de motivat să facă bine. Numele balaurului din povestea noastră este Laurențiu-Florin Cuțaru.

Pe balaurul nostru l-am cunoscut abia târziu față în față, după ce colaboram pe parte de promovare turistică de la distanță. Eu, prins prin sate, cu biserici și case de patrimoniu, iar el, cu aripile larg deschise, zbura pe deasupra castrelor romane, a cetăților dacice, a cetăților din Antichitate și Evul Mediu și nu pentru a-și găsi un culcuș, așa cum fac balaurii, ci pentru a salva aceste obiective turistice, istorice și culturale de nepăsare și anonimat.

Așa face că, atunci când ne-am întâlnit pentru prima dată cu ocazia unei ieșiri în cadrul Cimitirului Bellu – Muzeu în Aer Liber, am avut onoarea și oportunitatea de a cunoaște omul din spatele unuia dintre cele mai importante proiecte culturale din ultimul timp – Țara cu Balauri – și mi-a plăcut foarte mult pasiunea cu care vorbea despre patrimoniu, despre istorie, despre elementele pe care nu le mai auzi atât de des în cadrul discuțiilor românilor. Drept urmare, am prins balaurul de coadă și i-am pus o serie de întrebări ca lumea să-l cunoască.

Să începem!

• Cine este Laurențiu Cuțaru și de unde a pornit proiectul Țara cu Balauri

Sunt născut și crescut pe meleagurile județului Teleorman, o mică parte a țării care fără doar și poate a contribuit la dezvoltarea istoriei noastre. În prezent am 34 de ani și, de aproape 14 ani, locuiesc în București. Sunt pasionat de istorie, de patrimoniul cultural din România și nu numai. De-a lungul anilor am tot vizitat diferite locuri cu iz istoric. Având multe fotografii și filmulețe în laptop, m-am gândit că ar fi bine să le expun și în mediul online astfel încât să pot arăta tuturor istoria noastră așa cum este ea, cu bune și cu rele, direct la firul ierbii. Așa a luat naștere acest blog în vara lui 2019.

Numele Țara cu Balauri l-am ales având la bază două elemente. În primul rând, când eram mic prietenii îmi spuneau uneori Laur Balaur, iar al doilea motiv este acela că balaurul este o creatură prezentă în mod constant în basmele românești.

• De ce patrimoniu și nu alt domeniu?

Consider că patrimoniul cultural al unei țării este foarte important și necesar pentru bunăstarea unui popor. Acest domeniu ne prezintă cine am fost, cine suntem și unde dorim să ajungem. Identificarea națională și culturală se realizează (și) prin acest domeniu.

• Traian Dorz avea o poezie – Învață de la toate … -. Ce putem învăța de la patrimoniu și istorie din punctul tău de vedere?

Țara noastră și-a făcut istoria cum s-a priceput, nici mai bine, nici mai rău decât alte popoare. Nu avem o istorie pură sau imaculată, dar nici oribilă și plină de dezastre. Istoria noastră a fost de toate felurile, ca viața, fiindcă istoria înseamnă viață. Vreţi să ştiţi cum s-a ajuns să vorbim limba latină? Vreţi să înțelegeți ce a reprezentat perioada comunistă în România? Ei bine, în spatele tuturor acestor întrebări se află o istorie. Cine o cunoaşte, va înţelege mai bine.

Persoanele care dețin un minim de informații despre istoria unor evenimente vor fi mai greu de manipulat. Ei vor vedea ce greşeli a făcut fiecare generaţie şi vor şti că din lecţiile trecutului doar cei ce-l cunosc pot învăţa. Istoria nu se repetă, dar aceasta mai are din când în când unele „rime”. Sigur că nimeni nu poate citi în viitor, dar măcar cei care vor identifica aceste rime nu vor fi total surprinşi în faţa titlurilor din ziarele de mâine.

• Care este cel mai interesant lucru, din punctul tău de vedere, pe care l-ai descoperit în România?

Trebuie să spun că-mi place mult perioada Antichității și a Evului Mediul din punct de vedere al patrimoniului istoric, dar recent am început să fiu interesat din ce în ce mai mult de bisericile foarte vechi și conacele de odinioară. Așa că, atunci când explorez pentru prima dată un conac sau o biserică, atunci mi se pare foarte interesant. Aici aș putea să enumăr Conacul Bujoiu, Conacul Matac, Conacul Roșianu, Stella Maris de la Vitănești, Mănăstirea Plăviceni etc.

• Cum vezi istoria, cultura și patrimoniul României peste 5 ani?

Trebuie să investim mai mult în acest domeniu. Trebuie să protejăm cu mare atenție orice edificiu care ajută la dezvoltarea culturii în România. Sigur că inițiativele principale și majore trebuie să vină de la autorități, dar și noi, societatea civilă și oamenii pasionați de acest aspect putem posta și atenționa, măcar la nivel online, toate lucrurile bune și mai puțin bune ce roiesc în jurul acestui domeniu.

• Ai puterea să iei orice decizie, iar aceasta se va implementa imediat. Care este aceea?

Aș aduce înapoi în țară tot patrimoniul nostru cultural care astăzi, din varii motive, se află în alte state.

 

Balaurul din povestea noastră nu se luptă cu prințul cel bun și frumos, ci cu boierii cei răi, care vor să distrugă poveștile României. Pe balaurul din povestea noastră, dacă o să mergeți pe la castrele romane, cetățile dacice, bisericile și conacele nostre, o să îl vedeți, la datorie, încercând să documenteze puținul rămas. Când nu face acest lucru, îl găsiți la tururi ghidate pe care le ține prin Teleorman în încercarea de a revitaliza zona din punct de vedere turistic și cultural.

Ei bine, parcă nu toți balaurii sunt răi, nu?