Bogdan Petriceicu Hasdeu (n. Tadeu Hîjdeu) s-a nascut pe 16/26 februarie 1838, la Cristinești, Hotin, în Ucraina și a murit pe 25 august 1907, la Câmpina. Acesta a fost un scriitor, filolog și pionier al multor ramuri ale filologiei si istoriei romanesti. Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalitati ale culturii romane din istorie.
- Familia si studiile
A copilarit in casa batraneasca din Cristinesti, unde a fost crescut de mama vitrega si de tatal sau – Alexandru Hâjdeu – care era un adevarat savant, poliglot (cunostea 10 limbi straine, inclusiv persoana), istoric si publicist. O fire enciclopedica inca de tanar, Bogdan Petriceicu Hasdeu ,,devoreaza” toata biblioteca din casa si cauta sa invete cat mai mult. Este pasionat de drept in prima parte a vietii. Studiaza dreptul la Universitatea din Harkov, iar dupa terminarea studiilor se inroleaza in armata rusa ca ofiter.
- Activitatea
Armata il schimba puternic pe Hasdeu. Are parte de un episod care avea sa-i schimbe perceptia despre viata si sa-i reduca din avantul razboinic pe care si-l auto-inducea – gasirea unui soldat inamic ranit, care moare sub privirea lui. Un alt episod care ii ramane intiparit in minte este duelul pe care il are cu un alt membru al armatei ruse. Provocat fiind, soldatul cu experienta, mult mai in varsta decat Hasdeu, alege sa-l crute si nu il impusca, insa provocatorul (Hasdeu) reuseste sa-l raneasca. Pe targa, in drum spre punctul de ingrijiri, soldatul cu experienta ii adreseaza intrebarea ironica ,,Esti multumit?!”.
In anul 1856, cand sudul Basarabiei revine Moldovei, Hasdeu fuge din armata pentru a scapa de impilarea si deznationalizarea fortata practicata de administratia de ocupatie. Rusii i-au cerut extradarea, insa autoritatile romane au refuzat, fapt ce a facut ca dreptul la mostenire asupra mosiilor parintesti ramase in Imperiul Rus sa fie anulat.
In anul 1857 a fost numit membru al tribunalului din Cahul. Dupa sapte luni demisioneaza. In anul 1858 se muta la Iasi ca profesor de liceu si bibliotecar al Universitatii. Reuseste, din aceasta postura, sa doneze bibliotecii universitare 4000 de volume, iar in tot acest timp reuseste sa puna bazele mai multor publicatii precum ,,Din Moldova” (1862-1863).
In 1863 este membru al comisiei de documentare istorica din Bucuresti, unde fusese chemat de la Iasi chiar de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Impreuna cu un grup de cercetatori, Hasdeu face o calatorie in Muntii Apuseni pentru a cauta urmele originii noastre de prin aceste zone. Aici avea sa o intalneasca pe viitoarea sotie – Iulia Faliciu Hasdeu. Doi ani mai tarziu, pe 10 iunie 1865, in Biserica Sf. Ilie din Gorgeni, aveau sa se casatoreasca. Avea sa-si aminteasca intamplarea cu amaraciune deoarece era cel mai saracacios an al sau:
,,Când m-am dus la cununie Iulia mea nu avea nimic, iar eu aveam în pungă doi poli din care am plătit şi popei”
In anul 1869 avea in plan o noua calatorie in Apuseni, dar se naste Iulia Hasdeu (Lilica) geniala fiinta, care va aduce in casa lui Hasdeu atata bucurie si speranta, dar si extrem de multa durere sufleteasca, prin moartea ei.
Intre 1887-1898, la cererea lui Carol I, incepe lucrul la Etymologicum Magnum Romaniae, un amplu dictionar enciclopedic al limbii romane. Hasdeu a fost cel care l-a anuntat pe Carol I ca, pentru a face un asemenea dictionar enciclopedic, este nevoie de cel putin 126 de ani, lucru de care Carol nici nu a vrut sa auda. Proiectul ii este retras lui Hasdeu si ii este oferit lui August Treboniu Laurian. Chiar si asa Hasdeu a continuat munca la dictionar pana la moartea sa, iar dimensiunea monumentala a proiectului este demonstrata de faptul ca cercetarea etimologica a depasit cu cateva cuvinte cuvantul ,,barbat”.
In anul 1888, dupa moartea singurului sau copil, Hasdeu gaseste un stalp se sustinere in sotia sa, afirmand:
,,Dispărând Lilica, rămaşi noi fără dânsa pe pământ, amândoi mai trăim numai unul prin altul, unul în altul iubind pe Lilica”
Hasdeu avea sa ramana singur in anul 1902, tocmai in ziua in care serba de obicei pe ,,dragele lui Iulii”. Ironia este cu atat mai mare cu cat afla de decesul sotiei printr-o sedinta de spiritism. Paraseste Campina pentru o astfel de sedinta la Bucuresti, lasandu-si sotia bine. Ajuns la sedinta de spiritism doreste a vorbi cu fiica sa, insa in sedinta ii apare sotia, cealalata Iulie, care ii spune:
,,Te-am iubit, deși nu ai meritat!”
Fara sa inteleaga mesajul, fuge spre castelul de la Campina unde avea sa-si gaseasca sotia moarta. Durerea este enorma si il face pe Hasdeu sa afirme:
,,[…] de acum înainte eu voi serba nestrămutat aceeaşi zi de 2 iulie, o voi serba liniştit şi mulţumit, căci pentru mine ele n-au murit”
Avea sa moara, la varsta de 69 de ani, la Campina. In ziua respectiva, inainte sa-si dea ultima suflare, i s-a facut o fotografie unde privitorii puteau vedea un Hasdeu obosit, un om sfarsit de durere, pentru care moartea era mai mult o eliberare decat un tragic sfarsit.