Vasile (Sică) Alexandrescu s-a născut la 15 august 1896, la București și a decedat la 6 august 1973, la Cannes, Provence-Alpes-Côte d’Azur, Franța. A fost un regizor român format la școala realistă a lui Paul Gusty.
- Familie
Pasiunea pentru teatru exista deja în familia sa. Tatăl său, Vasile Alexandrescu, era actor la Teatrul Național din București. Astfel că, după absolvirea liceului Sf. Sava, Sică Alexandrescu a început imediat să lucreze în teatru. A fost mai întâi regizor de culise la Național, unde a lucrat la spectacolul „Patima roșie” – punerea în scenă a piesei scrise de Mihai Sorbul – în care a debutat Elvira Popescu. A lucrat apoi ca director de scenă al Teatrului Național din Cluj, al Teatrului de Comedie din București, iar din 1947, a fost regizor la Naționalul bucureștean. Spre finalul carierei, a preluat și conducerea Teatrului din Brașov, care-i poartă numele din 1994.
- Activitate
A montat comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești și rusești dintre care fac parte „O chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la Teatrul Național „I. L. Caragiale”. A fost de două ori laureat al Premiului de Stat.
În anii 1940 a reușit să întrunească toate teatrele importante din București, realizând – fie ca regizor sau ca director de teatru – spectacole cu distribuții extraordinare, în care chiar și rolurile mici erau ținute de mari actori. Între ele:
- „Azilul de noapte” (Gorki), cu: Tony Bulandra, George Vraca, Gheorghe Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina și Tanți Cocea, Ion Morțun, Ion Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand
- „Tâlharii” (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian
- „O noapte furtunoasă” (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, Gheorghe Timică, Silvia Dumitrescu-Timică.
La 17 septembrie 1948, la Teatrul Național din București a avut loc premiera comediei „O scrisoare pierdută”, cu distribuția: Marcel Anghelescu (Ghiță Pristanda), Costache Antoniu (Cetățeanul turmentat), Niki Atanasiu (Nae Cațavencu), Radu Beligan (Agamiță Dandanache), Nicolae Brancomir (Iordache Brânzovenescu), Alecandru Critico (Ștefan Tipătescu), Ion Finteșteanu (Tache Frafuridi), Ion Ulmeni (Zaharia Trahanache), Eugenia Zaharia (Zoe Trahanache). Scenografia și costumele erau realizate de W. Siegfried. Alexandru Giugaru avea să apară mai târziu în rolul Trahanache, la premiera din 22 iunie 1956, când rolul lui Tipătescu era jucat de Constantin Bărbulescu, iar rolul lui Zoe era deținut de Cella Dima și Elvira Godeanu. Regizorul Sică Alexandrescu a semnat și ecranizarea de succes a piesei „Bădăranii“ (1960), după piesa omonimă scrisă de Carlo Goldoni. „Bădăranii” este un spectacol de autor, traducerea și regia artistică aparținând lui Sică Alexandrescu. Cu o distribuție de zile mari, din care fac parte Alexandru Giugaru, George Calboreanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Tanți Cocea, Cella Dima, Eugenia Popovici, Silvia Dumitrescu-Timică, Niky Atanasiu, spectacolul a fost înregistrat la Radio (data difuzării în premieră: 5 ianuarie 1958) și la Televiziune (1960).
Sică Alexandrescu se trezea în primele ore ale dimineţii şi până noaptea târziu nu mânca, nu bea şi nu visa decât teatru. Teatrul era la el o necesitate atât de obsesivă cum e foamea, setea sau dragostea. S-a născut în teatru, a trăit în teatru şi a murit cu mâna pe condei, lucrând la punerea în scenă a piesei cu care trebuia să deschidă noua sală a Teatrului Naţional din Bucureşti. Imaginea lui coincide în memoria mea afectivă cu această putere neobosită de muncă. Avea vocaţia creaţiei, neastâmpărul căutării, voluptatea construcţiei. Îmi amintesc nopţile de iarnă din strada Precupeţii Vechi când lucram la pregătirea acelui extraordinar care a fost <<Revizorul>>, nopţile de vară la Eforie, când asistam ca învăţăcel uimit de magicianul maestru la redactarea caietului de regie al <<Scrisorii pierdute>>, zilele de la Predeal, în timpul războiului, când teatrele erau închise, dar noi traduceam piese pentru proiectele care aglomerau agenda lui încărcată. Îl văd la arlechin, la Teatrul “Sarah Bernardt” urmărind cu inima bătând la carotidă spectacolul cu piesa lui Caragiale, care a uluit publicul.
Este regizorul care a uimit italienii cu montarea <<Bădăranii>> de Carlo Goldoni, care n-au plecat din grădina Palazzo Grassi deşi ploua torenţial. Montarea <<Revizorul>> care a uimit Moscova declanşându-se apoi un imens scandal, iar la întoarcere spectacolul a fost interzis. Adora tinereţea. Toată viaţa lui a sprijinit tinerii. Generozitatea, duioşia, tandreţea lui paternă, severitatea lui dreaptă, umorul, farmecul fără pereche. Timp de 30 ani am asistat la toate succesele, triumfurile, derutele, neîmplinirile, la toate bătăliile pe care le-a înfruntat pe fascinantul său drum în teatru. La ultima noastră întâlnire s-a purtat ca un licean. Începând repetiţiile cu <<Simfonia patetică>>, era emoţionat ca un debutant, deşi mai toţi adunaţi acolo eram elevii lui.” (Revista “Cinema” 1973).
Filmul „O scrisoare pierdută”, pe care Alexandrescu l-a regizat împreună cu Victor Iliu, a fost una dintre primele și cele mai reușite ecranizări ale operei lui Caragiale, fiind preluarea unei reprezentații de succes de la Teatrul Național. A fost de asemenea și principala creație care a pecetluit până astăzi notorietatea regizorului Sică Alexandrescu, care a murit la 6 august 1973 la Cannes, în Franța.
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, regizorului Sică Alexandrescu i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. Ulterior (anterior anului 1960) a primit și titlul de Artist al Poporului.
A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”,cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice” și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”