Radu Beligan s-a născut la. 14 decembrie 1918, în localitatea Galbeni (Filipești), județul Bacău și a decedat la 20 iulie 2016, în București. A fost un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio.
- Familie și studii
Nascut pe 14 decembrie 1918 in satul Galbeni jud Bacau – sat al carui nume anagramat, a facut renumele actorului BELIGAN. Pe linie maternă este grec de origine, pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă. A studiat dreptul si filozofia la Bucuresti, a inceput Conservatorul de Arta dramatica sub indrumarea doamnbei Lucia Sturza Bulandra , a cochetat cu literature ( in paginile revistei iesene, apoi intr-o placheta de versurimentionata de George Calinescu in Istoria Literaturii romane .Atractia spre teatru a motivat-o “ am avut norocul sa ma intalnesc cu Victor Ion Popa , apoi cu Sica Alexandrescu si apoi cu Ion Iancovescu , trei intalniri capitale pentru inceputul carierei mele “ Incepand cu teatrul, munca si voia buna si continuand cu alte companii teatrale isi construieste reputatia de actor comic popular “ incat era destul sa pun piciorul pe scena pentru ca sala sa fie cuprinsa de ilaritate “.Nu se cantoneaza insa in acest gen , Victor Ion Popa il distribuie in “Cvadratura cercului “ de Kataev. Apoi joaca in “ Steaua fara nume “ (Miroiu ) “Trei surori “ ( Tuzenbach ) , “Ziaristii “ ( Cerchez ), si apoi Dandanache . In cinematografie printre primele roluri este memorabilul rol a lui Rica Venturiano.
A urmat studiile liceale la Iaşi, între anii 1929 şi 1937, ca intern la Liceul „C. Negruzzi”. A urmat cursurile Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică de la Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1939, Aici a avut şansa de a lucra cu Lucia Sturdza Bulandra.
- Activitate
A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru.
Radu Beligan a fost în perioada 1969 – 1989 membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum și deputat al Marii Adunări Naționale între anii 1961 – 1975
A fost unul dintre discipolii actriței Lucia Sturdza Bulandra și al scriitorului Eugen Ionescu. Beligan este privit în general ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic și modern. A jucat alături de actori importanți, cu reprezentații atât în țară cât și în străinătate.
Actorul povesteste: „M-am nascut in magazia de marfuri a garii. Tata era numit acolo impiegat, casuta aia de doua camere, care era pentru el, nu era gata si atunci o perioada am stat in magazia de marfuri. A trebuit sa ma duca sa ma boteze in satul care era la trei kilometri in deal, unde erau Primaria si Biserica. Si m-au dus, era iarna, cu o sanie acolo sus, au rezolvat toate treburile, au facut un chef, erau veseli, fericiti, mi-au aranjat in spate, acolo, pe niste paie sa stau eu, iar ei s-au asezat pe o banca, langa cel care conducea sania. Si cantau. Mama avea o voce frumoasa, era grecoaica, venea din tara care a inventat teatrul, stia frantuzeste. Si, cand au ajuns jos, s-au uitat in spate si copilul nu mai era… il pierdusera la o zdruncinatura. Cazusem in zapada„.
„Am fost iubit ca un copil, dar n-am prea stat cu parintii, pentru ca am stat in internat mai tot timpul. La 10 ani, vai de mine!… Saracia e una dintre dramele vieții mele. Saracia lucie. La liceul-internat din Iasi, pe care l-am terminat cu premiul I in fiecare an – era un liceu faimos, dupa modelul frantuzesc, cu propriile orchestra si fanfara, cu amfiteatru si o sala de mese care se transforma in sala de spectacol, cu scena in toata regula – acolo m-am manifestat eu in plin, an de an. Erau dirijate de Ramadan, marele actor, de Ion Sava si de altii, care veneau si lucrau cu noi si ne invatau teatru. Asadar, eu fiind bursier, aveam totusi o mica plata de facut, acolo, vreo 4.000 de lei, cum era in vremea aia. Pana la urma, directorul m-a primit si fara banii aia… Dar vreau sa spun cum am intrat in internat, ca a fost un examen greu si pe urma ne-a adunat in curte sa anunte cine a castigat, iar eu eram primul„.
A debutat în teatru la vârsta de 20 de ani, în spectacolul ”Crimă şi pedeapsă”, după Dostoievski.
În primii ani ai carierei de actor a jucat la Teatrul ”Regina Maria” (1937-1938), la ”Uranus” (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina ”C.A. Rosetti”, la Teatrul ”Tudor Muşatescu”, la Majestic, la Savoy, la Teatrul ”Comedia”, la Municipal. La sfârşitul anilor ’40, a existat chiar şi Compania ”Radu Beligan”. La Teatrul Naţional din Bucureşti a venit pentru prima dată în 1945.
Mai târziu, în 1961, a înfiinţat Teatrul de Comedie, fiind directorul acestuia timp de opt ani (1961-1969). La 5 ianuarie 1961 a fost prezentat publicului primul spectacol al acestui teatru – ”Celebrul 702” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, cu Radu Beligan în rolul principal. Pe această scenă, actorul a mai interpretat roluri în spectacolele ”Şeful sectorului suflete” de Alexandru Mirodan (1963), ”Rinocerii” de Eugene Ionesco (1964), ”Capul de răţoi” de George Ciprian (1966), ”Opinia Publică” de Aurel Baranga (1967), ”Ucigaş fără simbrie” de Eugene Ionesco (1968).
Din 1969 până în 1990, Radu Beligan a fost directorul Teatrului Naţional Bucureşti.
De-a lungul carierei de aproape opt decenii, a realizat peste 80 de roluri în teatru şi 30 în filme.
A avut o activitate bogată şi la radio şi la televiziune. Primul său rol în film a fost Rică Venturiano din ”O noapte furtunoasă”, în regia lui Jean Georgescu (1943), iar ultimul în ”După-amiaza unui torţionar”, în regia lui Lucian Pintilie (2001). Printre alte pelicule din distribuţia cărora a făcut parte Radu Beligan pot fi amintite: „Lanţul slăbiciunilor” (1952), „Directorul nostru” (1960), „Castelanii” (1966), „Tată de duminică” (1975), „Aurel Vlaicu” (1977), „Horea” (1984), „Trahir” (1992), potrivit lucrării „1234 cineaşti români” (Cristina Corciovescu şi Bujor Rîpeanu, Ed. Ştiinţifică, 1996).
Talentul regizoral al lui Radu Beligan a strălucit în ”Egoistul” de Jean Anouilh, ”De partea cui eşti?” de Ronald Harwood, ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, ”Poveste din Irkutsk” de Aleksei Arbuzov, ”Sălbaticii” de Serghei Mihailovici Mihalkov, ”Doctor fără voie” de Moliere (co-regie cu Sică Alexandrescu), ”Străini în noapte” de Eric Assous.
Este autorul volumelor de eseuri ”Pretexte şi subtexte” (1968), ”Luni, Marţi, Miercuri…” (1978), ”Note de insomniac” (2001, volum reeditat în 2008), dar şi autor a nenumărate traduceri şi adaptări din dramaturgia franceză, engleză şi italiană.
La fel de bogată a fost şi activitatea sa didactică, profesională şi academică: profesor la Institutul de Teatru şi Film (1950-1965); membru al cartelului Internaţional al Teatrului (1967); preşedinte activ (1971) şi preşedinte de onoare pe viaţă (1979) al Institutului Internaţional de Teatru; co-preşedinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaţionale de Teatru şi Muzică organizate de UNESCO (1971-1978); membru în Consiliul Superior al Teatrului Naţiunilor, sub preşedinţia lui Pierre Moinet; membru al Academiei ”Le Muse” din Florenţa, societar de onoare al Teatrului Naţional ”I.L.Caragiale” (2001), membru al Uniunii Scriitorilor din România (2008).
Cartea sa de vizită este impresionantă la capitolul premii şi distincţii: Artist Emerit (1953), Artist al Poporului (1962), Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967), Premiul Academiei „Le Muse” din Florenţa (1980), Premiul Galei UNITER – Trofeul Dionysos (1995-1996), Premiul Academiei Române (1999), Premiul „14 Juillet” al Ministerului de Externe al Franţei (1998), Trofeul ”Eugene Ionesco” (1999), Premiul Revistei ”Flacăra” (2000), Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naţionale de Teatru (2002), Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan (2003), Premiul de Excelenţă al Festivalului Teatrului de Comedie (2006), Premiul de excelenţă al Galei UNITER (2007-2008).
A fost Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte „George Enescu” din Iaşi (1994) şi al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” (2003).
La 5 aprilie 2002, Radu Beligan a fost numit în grad de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare franceze, fiind primul actor român căruia i s-a acordat această prestigioasă distincţie.
Pentru meritele profesionale şi artistice, Preşedinţia României i-a acordat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer (2004) şi Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2008).
Radu Beligan a murit la 20 iulie 2016, la vârsta de 97 de ani.
În ziua de 14 decembrie 2018, Academia Română, prin Secţia de arte, arhitectură şi audio-vizual, organizează sesiunea omagială „Radu Beligan – un centenar de la naştere”. În aceeaşi zi, este programat evenimentul „Centenar Radu Beligan” organizat de Teatrul Naţional Bucureşti, în parteneriat cu Primăria Capitalei şi Centrul Cultural ArCub. La rândul său, Banca Naţională a României lansează în circuitul numismatic, începând cu 14 decembrie 2018, o monedă din argint cu tema 100 de ani de la naşterea lui Radu Beligan. Reversul monedei prezintă portretul actorului Radu Beligan şi inscripţiile în arc de cerc „RADU BELIGAN” şi „100 DE ANI DE LA NAŞTERE”.