Panait Cerna (cu numele de botez Stanciof) s-a nascut pe 25 septembrie 1881, la Cerna, in Tulcea si a murit pe 26 martie 1913, in Leipzig. Acesta a fost un poet intimist, romantic minor sau tradiționalist român, un epigon al poetului Mihai Eminescu, precum și filosof, critic literar și traducător. Vorbitor nativ al bulgarei, Cerna a scris cu toate acestea în română și a dezvoltat un stil tradiționalist, care a fost legat de clasicism și neoclasicism.
- Familie
Tatal sau era invatatorul Panait Stanciof venit din Sumla, Bulgaria, in 1875. Isi paraseste familia inainte de nasterea copilului. Mama se numea Maria, nascuta Tascu. Se recasatoreste cu Naum Costea, macedoroman, agricultor si cojocar.
- Studii
Intre anii 1888-1893 urmeaza scoala primara in satul natal. Dupa terminarea sa, in anul 1893, in toamna, se inscrie la liceul „Nicolae Balcescu” din Braila pe care il termina. Se intretine singur. Citeste clasicii romani, indeosebi Eminescu si Cosbuc, dar este atras si de literatura universala, citind in original poezie franceza si germana. Traduce poezie, scrie versuri. In 1900 toamna se inscribe, simultan, la facultatile de Fizico-Chimie si Folozofie din Bucuresti, cu regretul ca nu se poate inscrie si la Matematici. In octombrie se retrage de la facultatea de Stiinte, ramanand numai la Filozofie, pe care o urmeaza in ciuda lipsurilor materiale. La Filozofie este coleg cu Eugen Lovinescu, care il va evoca in Memorii.
Pe 26 ianuarie 1906 trece prima proba a examenului de licenta, iar pe 6 februarie si pe cea de-a doua, fiind declarant licentiate in filosofie cu magna cum laude. In anul 1913 isi sustine teza de doctorat Lirica de idei. Isi ia doctoratul cu magna cum laude. Se ingrijeste de tiparirea lucrarii care apare sub titlul Die Gedankenlyrik. Inaugural — Dissertation.
- Activitate
Debutul literar al lui Cerna a avut loc la 24 august 1897 în revista ”Foaia interesantă”, cu poezia Trecut. Pe 20 iulie 1898, in revista „Carmen” apare prima poezie originala a lui Panait Cerna: Orientale.
In 1901, in luna mai, incep sa se manifeste primele semne ale bolii de plamani. In octombrie 1902 este respins la un concurs pentru ocuparea unui post de functionar la Arhivele statului. Este lipsit de mijloace materiale, o duce tot mai greu, si se teme ca nu va mai putea urma cursurile universitare. Este apreciat mult de Nicolae Iorga. In 1905 este consultat de Ion Cantacuzino care constata ca poetul sufera de o grava boala de plamani, iar in primavara se interneaza la spitalul din Sinaia. La sfarsitul lunii mai se intoarce la Bucuresti, se pregateste pentru sustinerea examenului de licenta. In iunie revine la Sinaia, unde ramane pana in 22 septembrie cand paraseste sanatoriul crezand ca s-a vindecat definitiv.
Datorita eforturilor facute cu studiul, boala de plamani reapare. Pe 26 martie, in Leipzig, Panait Cerna se imbolnaveste de pneumonie si moare fulgerator. Pe 28 martie are loc inmormantarea lui Panait Cerna la Leipzig, unde participa multi romani prezenti in Germania, in primul rand tinerii romani aflati la studii. Dupa acest eveniment, la cativa ani, este deshumat si adus in Romania, in Bucuresti.