Mircea Dem. Rădulescu s-a născupe pe 29 iulie 1889, la Giurgiu și a murit pe 6 iunie 1946, la București. Acesta a fost un dramaturg și ziarist român.
- Educația
Şi-a făcut studiile liceale la Bucureşti, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti.
- Activitatea
De profesie ziarist, Mircea Dem. Rădulescu a debutat la ”Viaţa Românească”, în 1909, şi a colaborat la ”Adevărul literar şi artistic”, ”Convorbiri critice”, ”Convorbiri literare”, ”Flacăra”, ”Sămănătorul”, ”Universul”, ”Universul literar” ş.a., potrivit volumului ”Dicţionarul scriitorilor români” (Editura Albatros, Bucureşti, 2002).
A participat la Primul Război Mondial, la începutul campaniei ca simplu soldat în Regimentul 3 Vlaşca, după care a fost mutat la cenzura militară de pe lângă Marele Cartier General de la Iaşi, unde a rămas doi ani, până la încheierea păcii. A fost redactor al ziarului ”România” (1917-1918) înfiinţat la Iaşi, în care a publicat numeroase poezii de război.
I-au apărut mai multe volume de versuri. În câteva dintre acestea – ”Poeme eroice” (1915); ”Suflet şi uzină” (1919); ”Sufletul patriei” (1921), reprodus de mai multe ori şi sub titlul ”Eroice”; ”Cântarea eroilor” (1933) – cultivă inspiraţia patriotică, iar în altele – ”Leii de piatră” (1914), ”Poeme pentru Galateea” (1925) – a încercat expresia modernistă, cu vagi ecouri simboliste. Volumul ”Poeme eroice” a fost premiat de Academia Română în urma raportului lui B. Şt. Delavrancea.
Ca dramaturg, a scris, de asemenea, piese patriotice de actualitate (”Pe-aicea nu se trece”, 1938, în colaborare cu Corneliu Moldovanu; ”Făuritorii”), dar şi drame istorice, care s-au bucurat de succes: ”Serenada din trecut” (1921), ”Bizanţ” (1924), ”Petronius”. Este, totodată, autorul mai multor proze, reunite în volumul ”Portrete şi amintiri” (1924), proze care evocă personalităţi precum I.L. Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea sau Alexandru Macedonski. În colaborare cu Alfred Moşoiu a scris ”O noapte la Mirceşti”, o ”fantazie în versuri într-un act şi un prolog” (1920).
A fost membru al Societăţii Scriitorilor Români (din 1914) şi membru în conducerea acesteia (din 1919), precum şi membru al Societăţii Autorilor Dramatici Români (din 1923). A fost membru în Comitetul de lectură al Teatrului Naţional din Bucureşti. I-a fost acordat Premiul Naţional pentru Artă Dramatică în 1943.
Preocupat de asimilarea modernităţii europene, Mircea Dem. Rădulescu a tradus relativ numeroase fragmente din lirica franceză, din ”Ruy Blas” de Victor Hugo, piesele ”L’Aiglon” de Edmond Rostand şi ”Eriniile” lui Leconte de Lisle, versuri de Alfred de Musset, François Coppée, Jean Richepin ş.a., precum şi din poezia germană”, se arată în „Dicţionarul general al literaturii române”.