Despre Generalul Doctor Mihail D. Călinescu stim că a decedat pe 10 Martie 1920, iar numele sau este legat de epidemia de holera care a izbucnit in timpul participarii Romaniei la cel de-Al Doilea Razboi Balcanic.
- Activitate
Evenimentele au fost parte a unui val epidemic al celei de-a șasea pandemii de holeră, declanșată în 1899, ce a afectat în perioada 1912-1913 toate statele participante la Războaiele Balcanice. Printre cauzele principale ale declanșării epidemiei s-au aflat, alături de condițiile impuse de terenul pe care se afla Armata de Operații, atât lipsa de pregătire a autorităților militare române în ce privește posibilitatea apariției unui astfel de eveniment, a cărui probabilitate era mare într-o zonă deja dovedită ca fiind afectată de holeră, cât și deficiențele structurale și organizatorice ale Serviciului Sanitar al Armatei.
Încă de la 15 iulie 1913 însă, odată cu primele cazuri confirmate raportate oficial, s-a expediat către Ministerul de Război solicitarea ca să fie trimise „de urgență spitalul de izolare și mijloacele cerute Direcției Sanitare de către Inspectoratul General și Serviciul Sanitar”. Deși situația se dovedise gravă încă din prima săptămână, de abia la 23 iulie 1913 unitățile au primit din partea Marelui Cartier General, un ordin care prevedea măsuri țintite în raport cu situația dată. Astfel, prin Ordinul circular nr. 432, semnat de către generalul Alexandru Averescu și de către generalul medic Mihail Călinescu, în vederea evitării transportul bolnavilor, secțiile spitalelor mobile și ambulanțele corpurilor de armată urmau să fie redistribuite în interiorul zonelor în care se aflau focarele de holeră. Cu toate acestea, transportul acestora putea fi justificat de situații extreme, caz în care ar fi urmat să fie folosite mijlocele ambulanțelor. De asemenea, ordinul a interzis contactul cu populația și consumul fructelor, a precizat necesitatea izolării pe teren a unităților contaminate și a stipulat creșterea normei de hrană pentru sanitari, cu scopul de a-i ajuta pe aceștia să reziste eforturilor depuse.
La dispoziția bacteriologului și a generalului medic Mihail Călinescu au fost puse patru automobile, iar Cantacuzino a fost trimis în Bulgaria în calitate de consultant al Serviciului Sanitar al Armatei și igienist al acestuia, în încercarea de a obține controlul epidemiei. Sub conducerea sa au fost amenajate spitale, precum și lazarete, de o parte și de alta a Dunării. De asemenea, s-au instalat două cordoane sanitare, de la Vârciorova la Călărași și respectiv între Oreahovo și Nicopole. Localitățile au fost asanate, cantonamentele militare au fost lărgite și trupele au fost astfel deplasate, încât s-a putut realiza izolarea unităților contaminate.