Lia Manoliu

Lia Manoliu s-a născut la 25 aprilie 1932, la Chișinău și a decedat la 9 ianuarie 1998, în București. A fost o atletă laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 și cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din Roma 1960 și Jocurile Olimpice de vară din Tokyo 1964 la proba de aruncare a discului.

  • Activitate

De asemenea, în legislatura 1990-1992, Lia Manoliu a fost aleasă ca senator în municipiul București pe listele partidului FSN.

Între anii 1990-1998, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.

Născută la Chișinău, Lia Manoliu a început sportul practicând atletismul (la Atletic Club Român), tenisul de câmp, tenisul de masă, voleiul și baschetul, la ultima disciplină fiind componentă a echipei Știința București. Concomitent cu activitatea sportivă a absolvit Facultatea de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București (1954). A lucrat o bună perioadă ca inginer electroenergetician la IPROMET București și a absolvit o școală de ziariști sportivi organizată de ziarul „Sportul Popular”. La 16 ani a început să practice atletismul, specializându-se în aruncarea discului, unde a obținut rezultate excelente până la 40 de ani. Participantă la 6 ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice (de la Helsinki 1952 până la München 1972),  deține un record de longevitate olimpică, menționat și în „Cartea recordurilor”. A cucerit trei medalii olimpice, una de aur în 1968 și două de bronz în 1960 și 1964. A fost de 12 ori campioană națională și de șapte ori campioană balcanică, ulterior devenind vicepreședinte (1973-1990) și apoi președinte (1990-1998) al Comitetului Olimpic Român.

Gratie experientei dobandite pe terenul de sport, culturii sale, dar si faptului ca vorbea bine cinci limbi straine (franceza, engleza, germana, rusa, italiana), s-a putut afirma si prin activitatea desfasurata in diverse organisme sportive international. Pe plan internațional, a ocupat funcțiile de membru al Comisiei pentru Academia Olimpică din cadrul CIO, președintele Grupei de lucru pentru problemele sportivilor de performantă din cadrul Asociației Comitetelor Olimpice Naționale, membru al Comitetului Executiv al Asociației Comitetelor Naționale Olimpice Europene, membru individual de onoare al ACNOE (din 1993), membru al Comitetului Feminin din forul internațional de atletism și membru al Comisiei de Competiții din cadrul Asociației Europene de Atletism. A fost distinsă cu Trofeul Fair Play, decernat de către UNESCO (1973), cu Ordinul Olimpic „Colanul de Bronz” (1975), Trofeul Femeia în Sport (CIO – 1990) și Trofeul Centenarului CIO (1994).

A murit din cauza unui infarct în ianuarie 1998 după ce a intrat în comă în timpul unei operații de tumoare pe creier cu o săptămână înainte.