Ionel (Jean) G. Pompilian a trait între anii 1872 – 1938. A fost un arhitect de orientare eclectică și profesor.
- Activitate
Jean Pompilian a activat ca arhitect la sfarşitul sec. al XIX- lea şi până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.
Profesor de Teoria Arhitecturii la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti, acestui arhitect îi putem asocia numele cu lucrări precum extinderea Universităţii din Iaşi, Băile de nămol din Techirghiol, fabrica de tutun Belvedere, fabrica de chibrituri Filaret, Crama Segarcea – Domeniile Coroanei, singur sau împreună cu alţi colegi de breaslă contemporani.
În 1899 devine diplomat al Şcoalii de Arte Frumoase din Paris.
După Expoziţia din 1906, Jean Pompilian, alături de arhitecţii Joseph I. Exner, Ion N. Socolescu, Ion D. Berindey, s-a ocupat de realizarea unor construcţii proprietatea Domeniilor Coroanei, cea mai importantă fiind Crama Segarcea proiectată împreună cu arhitectul Joseph I. Exner. Arhitecţii au folosit elemente de arhitectură neoromânească, turn de colţ cu logie, pridvor cu arcade, console de lemn, ferestre ocniţă etc., dar şi elemente decorative Art Nouveau.
A fost colaboratorul arhitectei Virginia Andreescu Haret, realizând împreună cu aceasta două blockhouse-uri P+7 şi P+9, Palatul Societăţii Tinerimea Română şi clădirea Societăţii Comunale de Locuinţe Ieftine, realizate într-un stil clasicizant.
Monumentul funerar al familiei Pompilian, în formă de piramidă este realizat în 1897, după cum este menţionat pe fronton. Volumul principal din piatră, în prezent acoperit de muşchi, este intersectat de intrarea de inspiraţie neoclasică. Aici odihneşte arhitectul Ionel (Jean) G. Pompilian. Construcţia este realizată din blocuri de piatră ce formează laturile piramidei, iar un grilaj metalic protejează accesul către nivelul inferior. În interiorul strâmt de la nivelul suprateran al construcţiei se află sculpturi de Boris Caragea – o coloană din piatră sculptată şi un basorelief din bronz – semnat, fiind principalele decoraţii interioare ale monumentului. Pe o placă prinsă în perete este consemnat numele arhitectului, profesor universitar, iar o fotografie decolorată de vreme priveşte dincolo de trecerea timpului. Dimensiunile locului au impus rezolvarea unei piramide cu plan dreptunghiular, volumetria fiind deformată faţă de o piramidă tipică, familiară. Însă, forma sa exotică între siluetele cimitirului atrage de multe ori privirea vizitatorilor curioşi, dar vecinătatea impunătorului cavou al fraţilor Gheorghieff distrage uşor atenţia de la acest monument de mai mici dimensiuni.