Ioan A. Dobrovitz s-a născut la 1 ianuarie 1853 în Bucureşti și a murit la 8 ianuarie 1926 . A fost inginer și om politic.
- Activitate
S-a format la Şcoala Politehnică din Viena şi la Şcoala de Poduri şi Şosele din Paris, și a oscilat între profesia de inginer şi aspiraţiile politice. A fost membru al PNL şi colaborator, alături de Barbu Delavrancea la ziarul Democraţia. A fost, inginer CFR, membru în Comisia permanentă de la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, încă de la înfiinţarea acestui minister, precum şi ajutor de primar al Bucureştiului, între 1881-1887. A intrat în Camera Deputaţilor în 1888 şi a fost reales, ca deputat, nouă ani mai târziu. În 1901 a devenit prefect al judeţului Muscel, funcţie pe care a deţinut-o timp de cinci ani, iar în 1907 a fost inspector administrativ al judeţului Muscel. Ioan A. Dobrovitz a fost membru fondator al Băncii Muscelului din Câmpulung şi, totodată, membru în Consiliul de administraţie al instituţiei bancare. A fost, de asemenea, preşedinte şi membru în Consiliul de administraţie al societăţii anonime pe acţiuni Petrolul, preşedinte al Comisiei Interimare a Bucureştiului şi consilier pentru aprovizionarea cu făină, grâu, porumb, mori şi brutării. Sora cea mare a fraţilor Brătianu, Sabina Cantacuzino, a afirmat în amintirile sale că Dobrovitz a fost numit primar al Bucureştiului în timpul ocupaţiei germane din Primul Război Mondial, însă, după război, a fost exclus din viaţa politică “cu mai multă severitate decât s-a arătat pentru alţii”. Din 1921 a fost cenzor al Societăţii Anonime Române (SAR) pentru Industria Forestieră, funcţie pe care a execitat-o până în 1923.
Iernile şi le petrecea în capitală, pe Calea Călăraşilor, iar pe timpul verii, pleca cu soţia la Clucereasa, în judeţul Muscel. Aici, o bună parte din viaţă şi-a dedicat-o conducerii, dezvoltării şi diversificării activităţii de producţie de la Fabrica de Spirt din Clucereasa (din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea şi până la moartea sa, în 1926)
Cea mai teribilă întâmplare din viaţa sa, o tentativă de omor săvârşită asupra sa, n-a fost comisă de vreun duşman politic sau om de afaceri invidios, ci de către un servitor, care a încercat să-l sugrume în timpul nopţii. Nu se cunoaște cauza şi nici ce s-a ales de autorul tentativei de omor.
După moartea sa, survenită în anul 1926, averea a fost împărţită între cele două fice ale sale: Ioana C. Zătreanu şi Beatrice Dobrovitz.