Despre Grigore Serurie știm destul de puţine lucruri. La începutul anilor 1840 era parucic (locotenent) în Regimentul 2 Gardă. Domn al Țării Românești era, în acel timp, Alexandru D. Ghica.
- Activitate
A luptat în Revoluţia dela 1848 și a cunoscut amarul exilului. S-a găsit o menţiune despre el într-un document publicat de Revista Istorică: Din Şumla, la 16/28 Ianuar 1854, Grigore Serurie, Serrurius, autorul unui ciudat poem asupra Brusei, vorbeşte despre primirea lui şi a tovarăşilor de către Omer-Paşa: „Omer-Paşa ne-au primit prea bine. într’însul eu văd un bărbat demn şi un general stimabil — şi prin urmare sper într’însul„. Care i-a fost apoi traiectoria vieţii? A trăit mulţi ani după aceea, iar din blogul domnului A. Crăciunescu aflăm că a rămas toată viaţa în tabăra liberală (ceea ce i-a atras adversitatea virulentă a lui Eminescu) și că a fost la un moment dat (spre sfârșitul anilor 1870) viceprimar al Bucureștilor. Este înmormântat la Cimitirul Bellu iar pe placa funerară este înscris „Spre amintirea serviciilor aduse orașului.”