Gheorghe Pituț se naște la 1 aprilie 1940, în comuna Siliște de Beius și moare la 6 iunie 1991, în București. A fost un poet și prozator român
Festivalul de poezie „Gheorghe Pituț” din Beiuș este numit în cinstea sa, iar în Beiuș și Oradea există străzi numite în cinstea sa. A fost fratele interpretei de muzică populară Viorica Flintașu.
- Familie
Fiul muncitorului silvic Pascu Pituț si al Ilenei, își face studiile primare în satul natal (1946-l950) si cele gimnaziale la Sudrigiu (1950-l953), apoi frecventează Școala de Silvicultură din Năsăud (1953-l956) și Scoala de maiștri forestieri din Sighetul Marmației (1958-l961).
- Activitate
A lucrat la Ocolul Silvic din Beiuș (1956-l958) și Tâșnad (196l-l962), ca tehnician.la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1962-l964) și București (1964-l967). A primit o bursă de studii în Germania Federală (octombrie 1970-martie 1972). A fost corector (1967-l968) la Gazeta literară, redactor (1968-l970) și secretar general de redacție (1970-l971) la revista România literară, apoi redactor (1973) și secretar de redacție (din 1974) la Viața Românească. După debutul cu versuri, în Tribuna (1963), colaborează și la Amfiteatru, Luceafărul, România literară, Viața Romțnească etc. Primul volum tipărit (Poarta cetății, 1966) cristalizează liric experiența „omului de padure„, care a fost o vreme; cărțile urmatoare de poezie (Cine ma apără, 1968; Ochiul neantului, 1969; Sunetul originar, 1969; Fum, 1971) aduc noi accente acestei poezii de factură vizionară, în tonalități expresioniste. Cu Stelele fixe (1977), poetul se întoarce la disciplina clasica a versului, amplificindu-și aria reflexivă, dar fidel, in esență, „statorniciei leaganului prim„. În 1982, adună diverse articole, cronici, portrete apărute în presa literară, în volumul Locuri si oameni, scriitori și parabole și publică o antologie din versurile sale, sub titlul Noaptea luminata. Romanul parabolic Aventurile marelui motan criminal Maciste, cu trimiteri la lumea boemei bucurestene, i s-a tipărit. Un alt roman, la care începuse să lucreze în anii 1987-l988, a rămas neterminat.
Alături de I. Alexandru sau I. Gheorghe, Gheorghe Pituț se situează în. aria „noului traditionalism” liric românesc prin: sentimentul obârșiilor țărănești, cultul energiilor primare ce-l leagă pe om de universul vazut in latura lui obscur-stihială, apetența pentru vizionarismul folcloric relativ la misterele cosmosulu. Pronunțata notă etică a meditației sunt comune acestor poeți ce-și pot găsi înaintaș în Blaga.