Gheorghe Dinică

Gheorghe Dinică s-a născut la 25 decembrie 1933 (1 ianuarie 1934 – în acte oficiale) în  București și a decedat la 10 noiembrie 2009. A fost unul dintre cei mai importanți actori români.

  • Familie

Gheorghe Dinică s-a născut de Crăciun, în Giulești, la periferia Bucureștiului. Părinții (Petre, funcționar la poștă, și Jana – casnică) au decis să-și înregistreze băiatul după Anul Nou. Astfel, Gheorghe Dinică apare în certificatul de naștere ca fiind născut pe 1 ianuarie 1934.

  • Activitate

Viitorul mare actor și-a petrecut copilăria tot în Giulești. „Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. M-a învățat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau. Era o lume care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului”, povestea Dinică autoarei Mia Pădurean, în monografia „Un actor pentru eternitate”, apărută în 2008 la Editura Limes din Cluj-Napoca. Pe 1 ianuarie 1944, când avea doar 10 ani, a fost salvat ca prin minune, dar mulți dintre prietenii lui de joacă au fost uciși de bombardamente, în cartierul Giulești unde locuia. Trauma războiului și moartea „văzută cu ochii” i s-au întipărit profund pentru tot restul vieții. A continuat să meargă la școală și câștiga băni ca să se întrețină. „Eram liber, părinții mei nu mai aveau grijă de mine. Stăteam pe unde apucam. Mi-am făcut viața în funcție de cum gândeam și de posibilitățile de atunci”, se destăinuie actorul în carte.

În sălile cinematografelor de pe Calea Griviței i s-a născut dorința de a deveni actor, conform celor consemnate de Mia Pădurean. John Wayne, James Stewart, Humphrey Bogart, Cary Grant sunt actorii care l-au impresionat în mod deosebit. Pe lângă filmele văzute la cinematograful Marna, mergea să vadă și trupele de artiști de la Teatrul de revistă, cu Titi Mihăilescu, iar mai târziu cu Puiu Călinescu. A început să joace în teatrele de amatori ale unor întreprinderi, care puneau în scenă Molière, Shakespeare, dar și dramaturgie românească. Prima apariție pe scenă a tânărului Dinică a fost cu o trupă de amatori de la Poștă, în piesa „Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, în rolul locotenentului Stămătescu. S-a înscris în cercul teatral al Casei de Cultură a Sindicatelor (C.C.S) din București, iar, la 22 de ani, a fost distribuit în „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, în rolul lui Bogoiu. A avut șansa să fie văzut de actrița Dina Cocea, care se afla în public, care l-a primit la cursurile ei de pregătire.

După aceste cursuri, Dinică a intrat – în 1957 – la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit Institutul în 1961, iar doi ani mai târziu a fost distribuit în filmul „Străinul”, în regia lui Mihai Iacob.

De atunci Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:

  • 1961-1967 Teatrul de Comedie, București
  • 1968-1969 Teatrul Bulandra, București
  • din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București

A jucat în aproape 100 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit „cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”.

Gheorghe Dinică a jucat, în mare parte, în producții românești. În general din cauza aspectului său, a fost distribuit în roluri negative, fie că ne referim la roluri de gangsteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldovan, regizată de Sergiu Nicolaescu, fie la roluri de parveniți, Pîrgu din „Craii de Curtea veche” sau Stănică Rațiu în „Felix și Otilia”. Din acest motiv, nu i s-a încredințat rolul de a recita poezii patriotice și ode închinate „Conducătorului iubit” în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cântarea României”.

Multe dintre rolurile sale rămân întipărite în memoria publicului, în special prin trăsăturile de caracter ale personajelor și prin replicile celebre.

Cariera cinematografică a lui Gheorghe Dinică însumează aproape 100 de filme. Cel mai important premiu obținut de actor a fost cel de la Karlovy Vary, în 1976, pentru Prin cenușa imperiului. A obținut mia mzulte premii din partea ACIN – în 1972, 1975, 1987 (pentru interpretările din Explozia, Felix și Otilia, Bariera, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Ilustrate cu flori de câmp, Cuibul de viespi, Secretul lui Herodot) și UCIN – în 1992 (pentru Casa din vis), 1993 (Patul conjugal).

Cât privește viața privată, Gheorghe Dinică nu s-a căsătorit până la 60 de ani și nici nu a avut copii. „Pe primul plan a stat întotdeauna munca pe scenă”, mărturisea actorul. Dar în 1995, Gheorghe Dinică fost invitat acasă la o familie de prieteni, pe care nu-i văzuse de mult timp. Acolo a cunoscut-o pe Gabriela-Georgeta, care i-a atras atenția și căreia i-a propus o întâlnire. Pe 2 februarie 1996, cei doi au celebrat cununia civilă, apoi, mai târziu, cununia religioasă.

Ultima sa mare provocare în teatru a fost rolul „Mefisto”, din spectacolul „Faust”. Regizorul Silviu Purcărete și Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, i-au distribuit, în 2006, pe Gheorghe Dinică și pe Ștefan Iordache, în cele mai importante roluri, Mefisto și respectiv Faust, din această superproducție. Dar Dinică s-a retras, după 3-4 zile, de la repetiție.

În film, ultima sa apariție importantă a fost cea din 2007 în „Ticăloșii”, în regia lui Șerban Marinescu. Gheorghe Dinică a jucat în ultimii doi ani de viață în serialele de televiziune „Inimă de țigan” și „Regina”.

Actorul Gheorghe Dinică a încetat din viață, marți, 10 noiembrie 2009, în jurul orei 13, după ce timp de 20 de zile a fost internat la secția de terapie intensivă a Spitalului de Urgență Floreasca din București. Pe 9 noiembrie fusese operat de colecist, dar avea și o infecție cu stafilococ auriu și candida. Diagnosticul fusese „bronhopneumonie cu stafilococ auriu și candida, pneumonie bazală stânga în remisie, șoc septic și disfuncție multiplă la organe„.

Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie 2009 în foaierul Teatrului Național din București unde a fost petrecut cu aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2000 de persoane venite să-și ia rămas bun. A fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin.