În Bucureștiul tulbure al anilor ’40, când războiul, sărăcia și haosul social alimentau apariția unor bande de criminali extrem de periculoși, existau câțiva oameni care îndrăzneau să le țină piept. Printre aceștia se afla și Gheorghe Cambrea, unul dintre cei mai temuți și respectați polițiști ai vremii, un om al străzii, dar și al legii, care a devenit, peste ani, sursa de inspirație pentru unul dintre cele mai cunoscute personaje din cinematografia românească.
Puțini știu că Gheorghe Cambrea era unchiul marelui regizor și actor Sergiu Nicolaescu, fiind fratele mai mic al mamei acestuia. Însă înainte de a deveni personaj de film, Cambrea fusese o prezență reală și impresionantă pe străzile Capitalei.
Era genul de polițist care se făcea remarcat imediat. Elegant, mereu îmbrăcat la costum și cravată, adesea purtând și vestă, părea mai degrabă un gentleman al Bucureștiului interbelic decât un om al forțelor de ordine. Sub această aparență rafinată se ascundea însă un profesionist dur, curajos și extrem de bine pregătit.
Cei care l-au cunoscut spuneau că vorbea două limbi în aceeași conversație: limbajul oamenilor cultivați și limbajul străzii. Știa să discute cu intelectuali, dar și să intre fără ezitare în lumea mahalalelor, a cârciumilor obscure și a cartierelor unde legea era adesea făcută de pistol și cuțit.
Într-o epocă în care criminalitatea organizată devenise o problemă majoră, Gheorghe Cambrea s-a remarcat prin participarea la numeroase acțiuni împotriva bandelor care terorizau Bucureștiul. Alături de celebrul Eugen Alimănescu, a luat parte la operațiuni care au intrat în legendă și care aveau să inspire ulterior numeroase povești, articole și filme.
Imaginea sa era completată de câteva detalii care l-au transformat într-un personaj aproape mitologic. Conducea un Buick negru, mașină impresionantă pentru acea vreme, și purta permanent asupra sa un revolver încărcat. Nu din ostentație, ci pentru că știa că fiecare zi de serviciu putea deveni o confruntare pe viață și pe moarte. Dar ceea ce îl diferenția cu adevărat era integritatea sa.
Într-o perioadă în care schimbările politice zdruncinau instituțiile statului, Gheorghe Cambrea era cunoscut ca un om imposibil de cumpărat. Nu accepta compromisuri și nu făcea favoruri. Pentru el, legea era lege, indiferent de cine se afla în fața sa. Această atitudine avea să-i aducă însă nenorocirea.
În anii în care comuniștii își consolidau influența, unul dintre activiștii considerați eroi ai mișcării comuniste, Constantin David, îl întâlnește pe Cambrea pe stradă și îi cere, într-un mod aparent inexplicabil, să-l aresteze.
Situația era neobișnuită și suspectă. Polițistul, obișnuit să citească oamenii și să descifreze intențiile ascunse, simte că ceva nu este în regulă. În fața insistențelor lui David, decide să-l aresteze pe loc. Gestul avea să-i schimbe definitiv viața.
Comuniștii intervin rapid și îl eliberează pe Constantin David. În schimb, Gheorghe Cambrea devine ținta represiunii. La doar treizeci de ani, este arestat și închis el însuși, într-o răsturnare absurdă a rolurilor. Omul care își petrecuse viața urmărind infractori ajunge acum prizonier politic.
Anii de detenție îi petrece la închisoarea de la Făgăraș, una dintre temnițele în care noul regim își izola adversarii sau pe cei considerați incomozi. Pentru un om obișnuit cu libertatea, cu acțiunea și cu lupta de pe străzi, detenția a fost o experiență devastatoare.
Bătăile, umilințele și condițiile grele de închisoare îi afectează grav sănătatea. Timpul trece, iar lumea pe care o cunoscuse dispare treptat. Eliberarea vine abia în perioada în care Nicolae Ceaușescu dispune eliberarea ultimilor deținuți politici rămași în închisori. Din păcate, libertatea sosește prea târziu.
Anii de detenție își lăsaseră amprenta asupra organismului și sufletului său. După eliberare mai trăiește doar aproximativ doi ani, suficient cât să guste din nou aerul libertății, dar nu și pentru a-și reconstrui viața.
Povestea sa nu s-a încheiat însă odată cu moartea. Nepotul său, Sergiu Nicolaescu, crescuse ascultând istorisiri despre acest unchi legendar, polițistul elegant care lupta cu gangsterii și care refuza să se plece în fața nedreptății. Când avea să creeze celebrul personaj Comisarul Miclovan, inspirația principală avea să fie chiar Gheorghe Cambrea.
Miclovan moștenește de la el eleganța, încăpățânarea, curajul și spiritul justițiar. La fel ca în realitate, personajul se confruntă cu bande periculoase care controlează lumea interlopă a Bucureștiului. Și tot asemenea modelului său real, plătește un preț uriaș pentru lupta împotriva răului.
În film, Miclovan este redus la tăcere într-un schimb de focuri dramatic. În viața reală, Gheorghe Cambrea nu a căzut sub gloanțe, însă anii de detenție, suferințele și nedreptățile îndurate au avut același efect lent și nemilos. Într-un fel, destinul său a fost la fel de tragic precum cel al personajului care l-a făcut celebru.