Gheorghe C. Ionescu s-a nascut pe 21 octombrie 1920 si a murit pe 16 septembrie 1999. Acesta a fost un profesor, dirijor, muzicolog roman, personalitate marcanta si apreciata in viata muzicala prahoveana si romaneasca din cea de-a doua jumatate a secolului XX.
- Educația
După ce a absolvit şcoala primară în satul natal şi Şcoala de muzică psaltică din oraşul Vălenii de Munte (1930-1933), în perioada 1933-1941 urmează Seminarul ,,Nifon Mitropolitul “din Bucureşti, iar între anii 1941-1946 cursurile Facultăţii de Teologie, obţinând licenţa în 1946. În paralel, Gh. C. Ionescu se numără printre studenţii Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, unde a beneficiat de îndrumarea vestiţilor maeştrii ai muzicii şi pedagogiei muzicale româneşti: Faust Nicolescu, Dimitrie Cuclin, Tiberiu Alexandru, Vasile Popovici, Ştefan Popescu.
Pentru continua pregătire în tainele complexe ale pedagogiei şi metodicii predării în învăţământul preuniversitar, în anul 1947 absolvă Seminarul Pedagogic ,,Titu Maiorescu” din capitală.
- Activitatea
Începând din anul 1946, prof. Gh. C. Ionescu se dedică, în primul rând, nobilei activităţi didactice, îndeplinind, iniţial, funcţia de învăţător şi director al Şcolii primare din satul natal, iar din anul următor este numit prof. de muzică vocală la Liceul Comercial Mixt ,,Nicolae Iorga” şi la Şcoala generală nr. 1 din Vălenii de Munte. În anul 1949, prin transfer, devine prof. de muzică la prestigiosul liceu ploieştean “I.L. Caragiale”, până în anul 1963 când, la solicitarea Casei Centrale a Creaţiei Populare din Ministerul Culturii, este promovat în funcţia de metodist specialist cu problemele de muzică la instituţia respectivă. Aceeaşi funcţie – metodist specialist cu probleme de muzică – a îndeplinit, între anii 1956-1963, şi la Casa Regională de Creaţie Populară Ploieşti.
Preocupat continuu de perfecţionarea pregătirii de specialitate, prof. Gh.C. Ionescu susţine, cu brio, toate gradele didactice prevăzute în statutul personalului didactic din învăţământul preuniversitar (gradul definitiv – 1959, gradul II – 1966, gradul I – 1967).
Înzestrat cu reale calităţi în domeniul artei dirijorale corale, încă din anii 1948-1949, prof. Gh. C. Ionescu şi-a făcut o datorie sacră faţă de mişcarea muzicală de amatori din fosta Regiune Ploieşti şi cu deosebire, începând din 1968, în judeţul Prahova. Remarcăm, în acest sens, prezenţa sa în calitate de dirijor al formaţiilor corale de la Rafinăria 1, Uzina ,,1 Mai” şi Trustul 3 Petrol Ploieşti (1949-1956) etc. Din vara anului 1955 se dedică, cu întreaga sa fiinţă şi capacitate de muncă, înfiinţării şi conducerii muzicale a Coralei ,,Paul Constantinescu” a Palatului Culturii din Ploieşti, formaţie ce a devenit în următorii ani etalon pentru mişcarea corală din judeţ şi din ţară, obţinând, cu deosebirie în anii 1965-1978, excepţionale succese pe plan naţional şi internaţional, în ţări cu vechi şi recunoscute tradiţii muzicale: Ungaria (1968), Bulgaria (1970, 1977), Germania (1971, 1975), Estonia (1972), Italia (Arezzo – 1973; 1981), Irlanda (1975) şi Anglia (1980), pretutindeni fiind apreciat de public şi presa de specialitate.
Cercetător atent al creaţiei noastre muzicale, prof. Gh. C. Ionescu a cules numeroase piese din folclorul muzical prahovean, o parte dintre acestea văzând lumina tiparului în anii 1957-1964, sub egida Casei Regionale a Creaţiei Populare Ploieşti. În acest domeniu se înscriu şi importantele volume tipărite pe parcurs: Apariţia şi dezvoltarea muzicii vocal-simfonice în patria noastră (1967); 100 de ani de activitate corală în oraşul Ploieşti (culegere de documente, 1968); Corul Palatului Culturii Ploieşti (1968); Concert coral (1987); Mizica corală românească; Coruri polifonice din creaţia românească contemporană; Coruri polifonice din creaţia universală etc. Merite deosebite revin prof. Gh. C. Ionescu şi în calitate de îngrijitor de ediţie pentru cele două excepţionale volume semnate de maestrul Dumitru D. Botez, prof. univ. la U.N.M.B.: Tratat de cânt şi dirijat coral (vol. I, II), lucrare ştiinţifică de un imens interes pentru dirijorii de cor, studenţii şi profesorii de muzică din România.
Ampla şi prestigioasa sa activitate artistică a fost distinsă cu 6 premii I şi titlul de laureat al concursurilor naţionale pentru mişcarea muzicală românească de amatori (1961-1987) şi cu alte importante premii la exigente competiţii corale internaţionale de la Tallin (1972), Guido d’Arrezo Italia (1973), Irlanda şi Bulgaria (1975, 1977); cu ordine şi medalii ale statului român.