George Murnu

George Murnu, în aromână, Ioryi al Murnu s-a născut la 1 ianuarie 1868 în Veroia, Perifereia Kentrikis Makedonias, Grecia și a decedat la 17 noiembrie 1957 la București. A fost un scriitor, traducător și istoric, membru al Academiei Române din 1923.

  • Activitate

George Murnu a fost un excepțional traducător al literaturii române și de asemenea un prestigios scriitor aromân modern. S-a născut la 1 ianuarie 1868 într-ο familie de macedoneni în cătunul Brazi, de lângă orașul Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița. Tatăl său, Ioan Murnu, studiase la Atena și era profesor de limba elină, latină și franceză, la liceul din Xanthi (azi în Grecia), la gimnaziul din Bitolia, azi în Republica Macedonia, apoi paroh la biserica greco-macedoneană din Budapesta. A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de alte așezări aromâne – Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Iugoslavia, cu un alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai vechi, cum sunt Neaguste, Cândrova, și Grămaticova, Fetița, Paticina, către muntele Caimaccealan. O regiune deschizându-se și coborând înspre miază-noapte și răsărit prin câmpia Sărunei (Salonic), iar înspre vest și sud-vest urcând mereu prin culmile munților Veriei mai întâi și apoi prin acele faimoase și semețe ale Olimpului, lăcașul mirific al zeilor anticei Elade. Locuri de basm ca frumusețe naturală și ca poveste mitologică, pe care viitorul traducător al lui Homer a fost parcă predestinat să le cunoască încă din copilărie. George Murnu a fost frate mai mare al artistului plastic Ary Murnu (1881-1971). Pe linie maternă, ascendența lui Murnu pare să fi fost, cel puțin în parte, grecească. Grecesc a fost si mediul cultural în care s-a format, la Xanthi, unde a inceput cursul liceal, ca si la Bitolia, unde 1-a terminat (1888).

Dacă, până la urmă, energia lui spirituală s-a deversat in albia culturii românești și nu în a celei neo-grecești, cum dădea inițial semne, decisiv a fost scurtul interval (1882-1883) când, la Bitolia, în afară de liceul grecesc, mai vechi, a funcționat pe spezele statului român, care iși cucerise de curând independența și un gimnaziu românesc, avându-1 ca director pe Ioan Murnu (m. 1921, București). Așa se face că, după ce începuse cu exerciții școlărești de versificare în grecește, tânărul Murnu debutează în românește sub pseudonimul Alpindor di Selli (Selia), cu care, în revista. Țara nouă (iulie 1887), semnează poemul Pindul catre Carpați, ce se voia omagiu și ecou la Balconul si Carpatul (1877) lui Vasile Alecsandri. Dupa un semestru la Universitatea din Budapesta, Murnu studiază istoria și filologia la Universitatea din București (1889-1892), fiind apoi (1893-1898) profesor de elină la București (Colegiul „Sf. Sava”) și Iași („Liceul Național”, Seminarul „Costache Veniamin”, Institutul „Humpel”). Doi ani de studiu la Munchen, ca bursier, se soldează, în 1901, cu un prestigios doctorat in filologie, lucrat sub îndrumarea ilustrului bizantinolog Karl Krumbacher; alte stagii de studiu – la Atena, Berlin, Roma. Întors definitiv în țară în 1908, Murnu este numit conf. univ., apoi prof. univ. titular la Catedra de arheologie a Universității din București iar în 1910 director al Muzeului de Antichități. Din 1923, devine membru al Academiei Române.

Numele lui George Murnu a devenit foarte familiar în țară odată cu magistrala sa traducere, în limba română, a epopeilor homerice Iliada și Odiseea. Această strălucită realizare a sa, care a însemnat un eveniment epocal în cultura noastră, „constituie un moment fundamental în evoluția limbii literare”. Marele poem clasic era în sfârșit împământenit și putea exercita o înrâurire nemijlocită asupra conștiinței estetice. Iliada și Odiseea în interpretarea Murnu sunt niște capodopere superioare în versiunea Annibale Caro, Iliadei lui Vincenzo Monti, Iliadei și Odiseei lui Johann Heinrich Voss. Puține literaturi se „bucură de traduceri mai norocoase”.

George Murnu a încetat din viață la 17 noiembrie 1957, în București, în pragul patriarhalei vârste de 90 ani.