Frații Gheorghieff

Capela Gheorghieff din Cimitirul Bellu reprezintă o adevărată bijuterie arhitectonică, semnată de Ion Mincu. Statuile prezente pe monumentul funerar, realizate de Frederic Storck, sunt considerate primele creaţii ale artei neobizantine.

Fratii Gheorghieff aprovizionau Bucurestiul cu zarzavaturi si legume proaspete, dar profesia nu i-a impiedicat sa-si caute vesnicia intr-unul dintre cele mai impunatoare si mai frumoase monumente din cimitirul Bellu.

Evlogi Georgiev (Evloghie Gheorghieff) nascut in 1819 la Carlova Bulgaria, a incetat din viata la 78 de ani, in 1897 la Bucuresti. Avea 18 ani cand a fugit din orasul sau natal din cauza barbariilor turcesti si a venit in Romania la Braila. A lucrat ca hamal, zarzavagiu, baiat de pravalie, apoi in Bucuresti drept carciumar undeva prin calea Calarasilor. Mitropolitul Panaret sedea in apropierea carciumei unde servea Evlogi. Acest baiat destept a stiut cum sa se faca placut mitropolitului care l-a luat sluga la el. In casa mitripolitului se adunau bulgarii refugiati si care pregateau revolutia condusa de Liuben Caravelof. Evlogi asista la toate sedintele si devenise omul lor de incredere. In cativa ani mitropolitul se stinge si ii lasa averea sa de 800 de mii de lei lui Evlogi, acesta o administreaza cu sarguinta si intelepciune si o transforma in 20 de milioane. Evlogi a devenit finantist, a facut numeroase fapte filantropice atat in Bulgaria cat si in Romania unde a daruit 200.000 lei Fundatiei Carol. Prin testamentul sau a lasat sume insemnate primariei Capitalei pentru binefaceri.

Hristo Georgiev Nedev nascut in 1824, a incetat din viata la 1872. Acesta a fost un om de afaceri bulgar, bancher, donator foarte generous, fratele mai mic al lui Evlogi Georgiev. Hristo a murit la 48 de ani, cu 30 de ani innaintea lui Evlogi, ambii frati nu au creat familii si nu au avut mostenitori.

  • Familie

Tatal lor a fost Karlovo Georgi Nedev iar mama lor Evdochia Pulieva din satul Vasil Levski. Tatal Evdochiei, Todor Puliev este primul bulgar care face afaceri in Romania si anume comert cu orez, impletituri si piele. Din cei cinci copii ai familiei, doar Evlogi si Hristo au supravietuit.
In 1830 tatal lor moare lasandu-si familia cu o situatie materiala buna. In 1839 fratii mamei, Christo si Nicola Pulievi reusesc sa il faca partener de afaceri pe Evlogi, impreuna semneaza un protocol de afaceri, Christo vine cu 68.000, Nicola cu 50.000 si Evlogi cu 27.000, mai tarziu in afacere intra si fratele lui Hristo.

  • Activitate

In 1866 are loc o corespondenta intensa a fratilor bulgari, plus intanliri dese, cu diplomatii rusi. Consulul rus la Bucuresti, Offenberg le sugera sa faca un stat comun care sa uneasca Bulgaria si Serbia. Sarbii insa nu sunt de acord. Vasil Levski in 1868 s-a implicat in uciderea lui Hristo Georgiev si a fost convins cu greu sa renunte. Se pare ca cei doi frati au fost implicati intr-o miscare care presupunea eliberarea Bulgariei de sub dominare turca, cu ajutorul Rusiei.

Sculptorul Frederic Storck a primit, la începutul veacului al XX-lea, o comandă neobişnuită din partea renumitului arhitect român Ion Mincu: realizarea a două statui înfăţişând pe evangheliştii Luca şi Matei. Acestea urmau să fie montate pe monumentul funerar Gheorghieff, construit de arhitectul Ion Mincu. Era începutul unei colaborări foarte strânse între cei doi artişti, asemenea celei ce legase odinioară, pe părintele său Karl Storck, de arhitectul părţii centrale a Universităţii din Bucureşti, Alexandru Orăscu. Primind această comandă din partea principalului reprezentant al stilului românesc din arhitectura de la noi din ultimii ani ai veacului trecut şi din primii ani ai veacului actual, Frederic Storck a înţeles de îndată că trebuie să înceapă prin a-şi însuşi cât mai temeinic cu putinţă, anumite cunoştinţe în legătură cu coordonatele stilistice ale artei postbizantine, în formele sub care s-a manifestat aceasta în ţările române.

Despre această nouă provocare artistul face următoarea mărturisire: ‘’Pentru a executa aceste statui am umblat în tot Bucureştiul, căutând în biserici, să mă familiarizez cu stilul bizantin pe care l-am studiat în cărţi şi gravure, cu tot ceea ce putea fi în legătură cu concepţia în picture a figurii omeneşti.’’ Cele două statui în ghips realizate de Frederik Storck pentru figurile evangheliştilor Luca şi Matei au fost atât de mult în spiritul în care Ion Mincu gândise edificiul proiectat de el, încât acesta a renunţat să recurgă la colaborarea cu alţi sculptori, încredinţând executarea celorlalte două figuri aceluiaşi Storck.

Realizarea monumentului funerar de o mare valoare artistică a durat cinci ani. „Din punct de vedere stilistic, lucrarea de la Bellu, începută în 1902 şi terminată în 1907 – pentru care artistul a folosit un foarte mare număr de studii în desen şi ghips, până a ajuns la transpunerea ei definitivă în marmură – reprezintă o reuşită artistică, anevoios obţinută, de a pune de acord două modalităţi de exprimare de sens contrar, altfel spus, de-a face o sinteză în care datele native ale sculptorului pentru o redare veridică a realităţii, să nu intre în conflict cu dorinţa sa de a atinge monumentalul printr-o subliniată simplificare a formelor, printr-o sobră stilizare a acestora. Această capelă reprezintă alegerea făcută de Mincu, de a evidenţia filonul bizantin al stilului neoromânesc. Decoraţia dantelată în marmură albă, motivele vegetale abundente se împletesc pe fiecare faţadă amintesc vrejurile ce se profilează pe stofele de mătase numite camha“, se menţionează în lucrarea „Transpunerea stilului neoromânesc în arta funerară – arhitectul Ion Mincu“. Capela a fost spartă de hoţi în anii ’90. Au fost furate atunci opt făclii, pentru a fi vândute la fier vechi.