Ermil A. Pangrati s-a nascut pe 21 iulie 1864, la Iași si a murit pe19 septembrie 1931, in București. Acesta a fost un inginer, matematician și profesor universitar român, ministru al lucrărilor publice în Guvernul Titu Maiorescu (1912).
- Studii
A urmat cursurile secundare la Liceul Național din Iași, apoi și-a început studiile superioare la Universitatea din Iași, finalizându-le la Școala națională de drumuri și poduri din Paris. După ce a revenit în țară, a fost angajat inginer la Direcția Generală a Căilor Ferate, lucrând la Craiova și apoi la Iași. În 1894, a susținut un concurs, fiind numit profesor de geometrie descriptivă la Universitatea din București.
- Activitate
Cu sprijinul lui Spiru Haret, s-a implicat în înființarea și funcționarea Școlii de Arhitectură, căreia avea să-i dedice o mare parte din activitate sa. În anul 1897, devine decan al Facultății de Arhitectură, iar ulterior, între 1911-1912 și 1923-1929 a fost rector al Universității din București.
Ermil A. Pangrati a fost ministru în Guvernul Titu Maiorescu, ocupând funcția de ministru al lucrărilor publice pe toată durata Consiliului de Miniștri care a guvernat România în perioada 28 martie – 14 octombrie 1912.
În prezent, o stradă din centrul Bucureștiului îi poartă numele (Str. Ermil Pangratti, pe care se află una dintre intrările în sediul Televiziunii Române).