Dorin Teodorescu

Dorin Teodorescu s-a nascut pe 15 iulie 1943, la Timisoara si moare pe 26 martie 1999, la Bucuresti. Acesta a fost un tenor roman, professor de canto al Universitatii de Muzica din Bucuresti si director al Teatrului de Opereta din Bucuresti.

  • Studii

A urmat Conservatorul unde nu vedea nimic altceva decat opera. A reusit asfel sa obtina un post prin concurs la Opereta si a constatat astfel, ca acest loc ii aduce mari satisfactii ca actor si cantaret. In anul III de Conservator, o profesoara reputata de canto i-a spus ca mai bine se facea inginer.

  • Activitate

Cea mai mare dorinta a sa a fost sa ajunga pe scena. A jucat in roluri ca: Ciprian Porumbescu în „Lăsați-mă să cânt”, Su –Chong în „Țara surâsului”, Tassilo în „Contesa Maritza”, Koltay în „Victoria și-al ei husar”, Adam în „Vânzătorul de păsări”, Marco din „Secretul lui Marco Polo”, Mister X din „Prințesa circului”, Barinkay din „Voievodul țiganilor”.

Datorita calitatilor sale, ajunge profesor la Universitatea de Muzica din Bucuresti. Ca profesor de canto al Universității de Muzică din București, dar și ca director al Operetei bucureștene, dorea să–și găsească urmași, să găsească tineri care să se orienteze spre operetă – gen aparent ușor datorită accesibilității.

Devine cantaret de opereta la sugestia maestrului Ion Dacian care i-a spus ca are toate datele pentru a fi un tenor bun de opereta. La aceasta indrumare se adauga si acea scanteie, asa cum avea sa afirme chiar el ,, Oricum, trebuie să existe acea scânteie şi lacrimă în suflet care să te motiveze afectiv, pentru ceea ce faci şi, din fericire, la mine a existat şi exista încă.”

Decaderea lui a debutat in 1998, odata cu prima faza a bolii de care suferea. Tot el afirma pe fondul problemei, urmatoarele: „Dincolo de îngrijirile medicilor, cărora le mulţumesc din suflet, optimismul, ambiţia, dorinţa mea fierbinte de a reveni sunt principalele medicamente.’’ Chiar daca prietenii si colegii ii spuneau sa stea sa se odihneasca si sa se ingrijeasca de sanatate, Dorin Teodorescu a continuat să conducă Teatrul de Operetă din Bucureşti, într-o perioadă când nici un efort nu-i era prielnic. Se pregătea chiar să-şi reia activitatea solistică, dar n-a mai apucat. Dumnezeu a vrut altfel. A plecat prea repede să-i întâlnească pe Ion Dacian și Nae Leonard al căror demn urmaș a fost.

 

Voce: https://www.youtube.com/watch?v=hxmuYinNNzM