Constantin Poroineanu s-a nascut pe 1843, la Târgoviște si a murit pe 15 septembrie 1908, la Caracal. Acesta a fost un avocat român, mare proprietar de moșii. Este una dintre personalitatile emblematice ale Caracalului si judetului Romanati.
- Familie
Bunicii săi erau Badea Cocoși Poroineanu, polcovnic de seimeni din satul Poroina, județul Mehedinți (de unde probabil vine numele Poroineanu), și Măriuța din satul Pietrari, județului Dâmbovița. Tatăl său, Sache Poroineanu, era funcționar la stat, fiind sameș (casier) la cancelariile fiscale ale județelor Romanați, Teleorman, Râmnicu Sărat și Ialomița, secretar de prefectură, judecător al județului Dâmbovița și administrator al județului Muscel. Proprietar al mai multor moșii și păduri, era și unul dintre cei mai bogați oameni din județul Dâmbovița. Om învățat, Sache Poroineanu, a scris poezii în limba română și greacă, a tradus din limba greacă „Descrierile morale” ale lui Konstantinos Oikonomos și din limba franceză poezii de Alphonse de Lamartine și a adunat proverbe populare. Mama sa, Elena Jianu, era fiica paharnicului Ștefan Jianu, mare proprietar in județul Romanați.
- Studii
Constantin Poroineanu și-a început studiile universitare la Facultatea de Drept din București, terminându-le la Paris. Întors in țară, a început să lucreze ca avocat, dedicându-se apoi administrării moșiilor sale. Moștenind nu doar averea mamei sale, dar și cea a doi unchi din familia Jianu, care au murit fără moștenitori direcți, Constantin Poroianu a devenit unul din cei mai de seamă proprietari rurali din România.
- Activitate
A intrat în politică, activând în cadrul Partidului Național Liberal. A reprezentat județul Romanați în parlament în zece legislaturi. Sub semnătura sa, în calitate de secretar, au fost promulgate numeroase legi în cadrul Adunării Deputaților: legea salinelor din 1881, legea pentru înființarea spitalelor rurale votată la 11 iunie 1881 și nu în ultimul rând, legea prin care România a fost proclamată regat, Carol I luând pentru sine și moștenitorii săi titlul de rege (votată în unanimitate la 14 martie 1881). Având merite deosebite în plan politic, social și cultural, a fost decorat cu Ordinul Steaua României, Ordinul Coroana României, Ordinul Leopold al Belgiei, toate în grad de Comandor și cu Medalia Apărătorilor Independenței.
Constantin Poroineanu s-a stins din viață pe 15 septembrie 1908, în vârstă de 65 de ani, sinucigându-se. Nu a fost căsătorit niciodată, nu a avut copii.
În cimitirul Bellu Eufrosina și Constantin Poroineanu au unul dintre cele mai frumoase monumente facut de Raffaello Romanelli. Grupul statuar a fost comandat de Constantin Poroianu după moartea, în 1902, a surorii sale Eufrosina. Monumentul nu a fost terminat înainte de moartea lui Constantin, testamenul său incluzând clauza plății de către Primăria Caracal a terminării lucrărilor.
Sinuciderea lui Constantin Poroineanu a condus la crearea unei legende. Conform acesteia, Constantin Poroianu ar fi avut un fiu, Sergiu, născut în România, cât și o fiică nelegitimă, Mirabelle, născută la Paris în urma unei legături din perioada studiilor sale în Franța. Cu peste douăzeci de ani mai târziu, Sergiu și Mirabelle s-ar fi întâlnit la Paris, s-ar fi îndrăgostit și s-ar fi căsătorit. Întorcându-se în țară, ar fi aflat că sunt frate și soră și s-ar fi sinucis. Această dramă l-ar fi determinat și pe Constantin Poroineanu să se sinucidă. Nu există nicio referință care să ateste o căsătorie a lui Constantin Poroineanu sau existența unui fiu.