Constantin Gavrilescu s-a nascut pe 13 aprilie 1856, la Buzau si a decedat pe 9 martie 1941. Acesta a fost ctitorul scolii romanesti de anatomie veterinara.
- Educația
După efectuarea cursurilor primare în oraşul natal, urmează cursurile secundare la Bucureşti la Colegiul Naţional Sfântul Sava. În 1874 se înscrie la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti pe care a absolvit-o la 26 septembrie 1879 trecând cele 3 examene pentru diploma de medic veterinar (diploma nr. 68/1879) cu nota generală „foarte bine”.
Începând cu 1 octombrie 1881, ca urmare a recomandării Consiliului profesoral al Şcolii, Constantin Gavrilescu este trimis ca bursier al Ministerului de Interne (de care aparţinea Şcoala) timp de 2 ani la Şcoala Veterinară din Lyon pentru a se specializa în poliţie veterinară, boli infecţioase, anatomie patologică şi fiziologie. Între anii 1881 – 1882 a urmat la Lyon cursurile şi „exerciţiile de disecţiune” cu renumitul profesor de anatomie comparată Saturnin Arloing (1846-1911).
Pe 24 iulie 1882 Ministerul de Interne al României aprobă transferarea lui Constantin Gavrilescu la Şcoala Veterinară de la Alfort – Paris, urmând la această şcoală cursurile şi lucrările practice în perioada 1882-1883.
- Activitatea
În 1883 se întoarce în ţară şi începând cu data de 1 octombrie este numit prin decret regal „ajutor al Şefului Serviciului Sanitar al Ministerului de Interne”.
Începând cu 1 aprilie 1884, Constantin Gavrilescu este numit profesor suplinitor la catedra de Anatomie generală, histologie, anatomie descriptivă şi comparată a animalelor domestice şi teratologie. În urma promovării concursului organizat de conducerea Şcolii, începând cu data de 1 februarie 1885 devine profesor provizoriu, iar din data de 31 mai 1888 este numit prin decret regal profesor titular la aceeaşi catedră, catedră pe care a slujit-o şi condus-o cu abnegaţie până la pensionare, la 1 ianuarie 1927.
Odată cu numirea ca profesor titular, Constantin Gavrilescu intră şi în serviciul veterinar al armatei ca ofiţer activ. În şedinţa Societăţii de Medicină Veterinară din 27 ianuarie 1893 profesorul Gavrilescu este declarat membru activ al acestei societăţi.
Ca profesor titular al catedrei de Anatomie comparată, descriptivă şi topografică, profesorul Gavrilescu organizează cursul de anatomie şi inaugurează cursul practic de disecţie, până la întoarcerea acestuia în tară anatomia fiind predată incomplet şi numai teoretic. De asemenea, inaugurează cursul de histologie şi tehnică histologică cu exerciţii microscopice (până atunci cursurile fiind inexistente).
Profesorul Gavrilescu a fost colaboratorul apropiat al profesorului Locusteanu în conducerea măsurilor de poliţie sanitară veterinară pentru „combaterea boalelor contagioase” şi în special a epizootiei de pestă bovină, epizootie care a apărut în mai multe judeţe după Războiul de Independenţă din 1877-1878, fiind însărcinat în mod special de Direcţia sanitară cu combaterea în teren a pestei bovine în judeţele Fălciu, Tecuci şi Râmnicu-Sărat.
În 1885 când a fost depus în Parlament proiectul privind reorganizarea serviciului sanitar care punea în inferioritate morală şi materială medicii veterinari, profesorul Gavrilescu împreună cu profesorul Locusteanu au protestat şi au demisionat din posturile deţinute la Direcţia Sanitară, care elaborase proiectul fără consultarea celor doi.
În 1894 Profesorul Gavrilescu este numit delegat al Ministerului de Război în comisia ce se ocupa cu studiul maleinei, iar în 1895 este numit membru în comisia veterinară şi în Consiliul Superior de Epizootii de pe lângă Ministerul de Interne. A fost mulţi ani profesor de Hipologie la Şcoala de Cavalerie şi la şcolile de Artilerie şi Geniu.
Ca delegat al Şcolii Superioare de Medicină Veterinară profesorul Constantin Gavrilescu ia parte la sărbătorile organizate în octombrie 1912 la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Şcolii Naţionale Veterinare din Lyon. În 1913 este numit din nou în comisia veterinară de pe lângă Ministerul de Interne, dar refuză şi demisionează chiar în ziua numirii datorită condiţiilor în care lucra comisia, condiţii care nu permiteau rezolvarea unor probleme majore ale corpului medical veterinar. Tot în 1913 ia parte la campania militară dusă de Regatul României în Bulgaria având gradul de locotenent-colonel veterinar şi Şef al Serviciului Veterinar al Corpului II de Armată. În luna iulie 1914 profesorul Gavrilescu ia parte în calitate de delegat al Guvernului român la Congresul Internaţional de Medicină Veterinară desfăşurat la Londra. Datorită declanşării primului război mondial nu s-a desfăşurat decât şedinţa inaugurală a congresului.
După intrarea României în război în 1916 ofiţerii veterinari ai Spitalului Veterinar Militar Central din Bucureşti au fost repartizaţi la unităţi operative, în locul acestora fiind încadraţi rezervişti. Profesorul Gavrilescu, având gradul de colonel veterinar, este numit Şef al spitalului. Numit în această funcţie, profesorul organizează evacuarea în Moldova, în două eşaloane succesive, a spitalului înainte ca Bucureştiul să fie ocupat de trupele germane la 16 noiembrie 1916. La 25 decembrie 1916 spitalul ajunge la Târgu Frumos, localitate în care a funcţionat până la 1 octombrie 1917 când este evacuat în comuna Scobâlţeni (jud. Iaşi) unde va funcţiona până la 15 septembrie 1918, dată de la care se va muta la Iaşi, iar din 22 februarie 1919 spitalul revine la Bucureşti. Pentru serviciile aduse ţării în timpul campaniei militare, profesorului Gavrilescu i s-a conferit prin decret regal „Steaua României cu spade în grad de ofiţer”.
În 1919, fiind încă mobilizat şi încadrat la Marele Cartier General, profesorul Gavrilescu elaborează împreună cu Veterinarul Şef al Armatei, general Petre Străvescu, actele pentru înălţarea Şcolii Superioare la rangul de facultate. Ca urmare a acestui fapt Ministerul Instrucţiunii Publice împreună cu Ministerul de Interne depun în Parlament un proiect de lege pentru crearea Facultăţii de Medicină Veterinară, însă după câteva zile guvernul este demis şi se organizează noi alegeri, proiectul nemaifiind aprobat. În acelaşi an profesorul Gavrilescu trece în rezervă cu gradul de veterinar de corp de armată.
Profesorul Gavrilescu a căutat permanent să ridice nivelul ştiinţific al Şcolii Superioare de Medicină Veterinară. În acest scop, fiind cunoscută lipsa acută de cursuri tipărite, la 18 noiembrie 1924 se adresează directorului general al Serviciului zootehnic şi sanitar veterinar din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, dr. Ionescu-Brăila, cerând ca în fiecare număr al Buletinului direcţiei să fie tipărite câteva pagini din Cursul de anatomie comparată, pagini care apoi să fie legate într-un volum care să fie pus la dispoziţia studenţilor, cerere care a fost aprobată. Însă, înainte de începerea editării cursului profesorul publică în Buletinul Zootehnic nr. 9-12/1924 articolul intitular „Importanţa ştiinţelor anatomice în medicina veterinară”. În acest articol demonstrează cu competenţă cum “în complexul de ştiinţe care compun învăţământul medical veterinar, ştiinţele anatomice stau la baza tuturora”.
Pentru şcoala veterinară românească constituie o mândrie faptul că profesorul N. Marçenac de la Şcoala de Medicină Veterinară Alfort publică un articol intitulat „Starea prezentă şi viitorul chirurgiei veterinare”, articol apărut în Requeil de medicine vétèrinaire (noiembrie 1937) în care citează pe profesorul Gavrilescu care, alături de profesorii Hannoir şi Bresson “au precizat noi locuri de abordare pe unde cavităţile nazale, cornetuale (corneţii nazali) şi sinusale sunt actualmente explorate şi operate prin metode logice, anatomice, drenând perfect – scop esenţial – lichidele purulente”.
Cu profesorul Gavrilescu începe adevăratul învăţământ anatomic veterinar în România, profesorul fiind considerat întemeietorul Anatomiei comparate în ţara noastră. Ca profesor a fost conştiincios şi sever, dar drept. Avea o cultură generală cu totul remarcabilă şi o cultură profesională şi de specialitate profundă, pe care a împărtăşit-o numeroaselor generaţii de studenţi pe care le-a avut în lunga sa carieră didactică de peste patru decenii. Lecţiile sale erau atrăgătoare deoarece se exprima liber şi executa scheme explicite pe tablă. Prelegerile de curs erau exemplificate şi cu piese demonstrative şi planşe color. Prin modul de expunere a cursului, profesorul reuşea să facă legătura dintre anatomie şi clinică, cursul având astfel o importanţă practică imediată.
Profesorul Gavrilescu a activat până la 1 ianuarie 1927 când s-a pensionat, catedra fiind preluată de şeful său de lucrări dr. Gheorghe Iliescu, profesorul devenind profesor onorific al Universităţii din Bucureşti. Pentru conştinciozitatea sa în serviciu, zelul şi caracterul său rar, profesorul Gavrilescu a fost distins cu mai multe decoraţii româneşti, printer care ordinul „Coroana României în grad de comandor”.