Alexandru Cernat

Alexandru Cernat s-a născut la 28 ianuarie 1834, în comuna Vârlezi, județul Galați și a decedat la 8 decembrie 1893,la Nisa, Franța. A fost un politician și general român.

  • Familia

Se zvonește, după alte surse, că Alexandru Cernat s-a născut la 17 ianuarie 1828, la Galați, fiind ultimul fiu al familiei Eustațiu (originar din Vârlezi, județul Covurlui) și Teodosia Cernat (fiica preotului Gheorghe Avram din Galați). Bunicul lui Alexandru Cernat, preotul Gheorghe Avram, a fost slujitor la biserica Vovidenia și protopop al ținutului Covurlui.

  • Activitatea

Și-a început cariera militară ca sublocotenent în Regimentul 4 Infanterie, la vârsta de 24 de ani și a urcat treptele ierarhiei militare, astfel că, în 1873, a fost înaintat la gradul de general de brigadă și a fost numit la comanda Diviziei 3 Infanterie. La 2 aprilie 1877, generalul Cernat a fost numit ministru de război, calitate în care, la 6 aprilie a decretat mobilizarea armatei și a decis apărarea frontierei de sud a țării de atacurile otomane.

Rusia a declarat război otomanilor la 24 aprilie 1877. La 12 aprilie 1877, România a permis trupelor rusești să treacă pe teritoriul său în drum spre Turcia, iar Turcia a bombardat orașele românești de la Dunăre. La 26 aprilie primele salve de tun trase de turci au lovit orașul Calafat. La 10 mai 1877 (stil vechi), Principatul României, aflat oficial sub suzeranitate otomană, și-a declarat independența.

La 19 august 1877, Alexandru Cernat a fost numit comandant de operațiuni al armatei și, patru zile mai târziu, a decis trecerea Dunării și pregătirea luptelor pentru cucerirea redutelor din jurul Plevnei. La 29 august, sub conducerea lui Cernat, armata română a cucerit reduta Grivița 1, iar apoi una câte una toate fortificațiile care protejau trupele turcești, astfel că la 28 noiembrie armata lui Osman-pașa a fost nevoită să capituleze. În urma acestui succes, Cernat a fost înaintat la gradul general de divizie și decorat cu mai multe ordine și medalii românești și rusești, în cadrul unei ceremonii desfășurate chiar pe câmpul de luptă.

Alexandru Cernat a ocupat funcția ministru al Apărării Naționale de două ori, între 2 aprilie – 19 august 1877 și 19 martie – 24 noiembrie 1878, fiind succedat, de fiecare dată, de Ion C. Brătianu. După încheierea Războiului de Independență, generalul Cernat a fost numit șef al Statului Major General (1881-1882). A trecut în rezervă în 1891, din funcția de comandant al Corpului 2 de Armată.