Capela Gheorghieff este una dintre cele mai rafinate și mai valoroase creații ale arhitecturii funerare românești, o adevărată capodoperă semnată de marele arhitect Ion Mincu. Prin eleganța proporțiilor, bogăția ornamentelor și armonia detaliilor, monumentul ilustrează perfect viziunea lui Mincu asupra stilului național, în care influențele bizantine și tradiția românească se împletesc într-o sinteză artistică remarcabilă. Valoarea sa este amplificată de cele patru statui realizate de sculptorul Frederic Storck, considerate astăzi printre primele și cele mai importante manifestări ale artei neobizantine din România.
Povestea celor care odihnesc aici este la fel de impresionantă precum monumentul care le păstrează memoria. Frații Evlogi și Hristo Gheorghieff au fost doi emigranți bulgari care au ajuns în România fugind de persecuțiile și abuzurile administrației otomane. Destinul lor începe modest, aproape anonim. Evlogi Gheorghieff, sosit la Brăila la numai optsprezece ani, a muncit pe rând ca hamal, zarzavagiu, băiat de prăvălie și cârciumar. Inteligența, perseverența și talentul său pentru afaceri aveau însă să îl transforme într-unul dintre cei mai bogați oameni ai epocii. O moștenire primită de la Mitropolitul Panaret, în valoare de aproximativ 800.000 de lei, a fost administrată cu o asemenea pricepere încât s-a transformat în câteva decenii într-o avere estimată la peste 20 de milioane de lei. Devenit bancher și finanțator de prestigiu, Evlogi a sprijinit numeroase inițiative culturale și filantropice atât în Bulgaria, cât și în România, donând sume importante unor instituții de interes public și lăsând prin testament fonduri consistente pentru opere de binefacere.
Fratele său mai mic, Hristo Gheorghieff, a avut un parcurs asemănător. Om de afaceri și bancher respectat, acesta a fost la rândul său un mare filantrop și susținător al cauzei naționale bulgare. Deși au acumulat averi impresionante și au devenit personalități influente ale vremii, niciunul dintre cei doi frați nu și-a întemeiat o familie și nu a avut urmași direcți. Destinul lor a fost dedicat aproape în întregime afacerilor, filantropiei și idealurilor naționale.
Originari dintr-o familie de comercianți prosperi din Karlovo, frații Gheorghieff au moștenit spiritul antreprenorial de la bunicul lor matern, Todor Puliev, considerat unul dintre primii bulgari care au desfășurat afaceri importante în spațiul românesc. Din cei cinci copii ai familiei, doar Evlogi și Hristo au supraviețuit, ceea ce a consolidat și mai mult legătura dintre cei doi frați, deveniți ulterior parteneri de afaceri și colaboratori apropiați.
Pe lângă activitatea economică, cei doi au fost implicați și în mișcarea de eliberare națională a Bulgariei. În anii 1860 au întreținut contacte constante cu diplomați ruși și cu liderii revoluționari bulgari, fiind considerați susținători importanți ai cauzei independenței. Numele lor apare frecvent în documentele epocii care vorbesc despre planurile de emancipare a popoarelor balcanice de sub dominația otomană.
Monumentul care le adăpostește rămășițele pământești este la rândul său o poveste fascinantă. La începutul secolului al XX-lea, Ion Mincu îi încredințează lui Frederic Storck realizarea unor statui reprezentând evangheliștii Luca și Matei. Pentru a duce la bun sfârșit această provocare artistică, sculptorul studiază îndelung arta bizantină, cercetând bisericile Bucureștiului și consultând numeroase lucrări de specialitate. Rezultatul îl impresionează atât de mult pe Mincu încât îi încredințează și realizarea celorlalte două figuri ale ansamblului. Astfel ia naștere una dintre cele mai importante colaborări dintre arhitectura și sculptura românească de la începutul secolului XX.
Capela a fost construită între anii 1902 și 1907, după cinci ani de muncă minuțioasă și nenumărate studii pregătitoare. Marmura albă este lucrată asemenea unei dantele, iar motivele vegetale care împodobesc fațadele par să curgă pe suprafața monumentului asemenea unor broderii sculptate în piatră. Întregul ansamblu reflectă alegerea lui Ion Mincu de a pune în valoare filonul bizantin al stilului neoromânesc, transformând capela într-un manifest artistic al unei epoci care căuta să își definească propria identitate culturală.
Din nefericire, nici acest monument excepțional nu a fost ocolit de vicisitudinile vremurilor. În anii 1990, capela a fost profanată de hoți care au furat opt făclii decorative pentru a le valorifica drept fier vechi. Cu toate acestea, frumusețea și valoarea artistică a monumentului au supraviețuit, iar astăzi Capela Gheorghieff rămâne una dintre cele mai impresionante creații funerare din Cimitirul Bellu, o întâlnire spectaculoasă între destinul a doi mari filantropi balcanici și geniul creator al lui Ion Mincu și Frederic Storck.