George Assan (1821–1866) a fost unul dintre marii pionieri ai industriei românești, un vizionar care a înțeles, înaintea multora dintre contemporanii săi, că viitorul aparține tehnologiei și mecanizării. Negustor prosper și întreprinzător îndrăzneț, el și-a legat numele de una dintre cele mai importante transformări economice ale Bucureștiului secolului al XIX-lea.
În anul 1849, împreună cu asociatul său Ioan Martinovici, a deschis pe Lipscani, la colț cu strada Smârdan, o băcănie care avea să devină rapid renumită prin produsele de lux și mărfurile fine aduse din străinătate. Afacerea s-a dezvoltat spectaculos, iar în scurt timp magazinul a fost mutat în Hanul Șerban Vodă, devenind unul dintre punctele comerciale importante ale Capitalei.
Adevărata sa contribuție la modernizarea României avea însă să vină în anul 1853, când a adus de la Viena primul motor cu aburi utilizat în industria bucureșteană. Achiziționat de la Casa Siegel, utilajul a parcurs un drum anevoios de șase săptămâni până la București, două pe Dunăre până la Giurgiu și alte patru pe uscat, pe drumuri care au trebuit adesea consolidate pentru a suporta greutatea colosului metalic. Cu ajutorul acestui motor, George Assan a ridicat în zona Moșilor prima moară cu aburi din București, cunoscută mai târziu sub numele de „Moara de Foc”. Coșul său înalt de 24 de metri a devenit rapid o curiozitate și un simbol al progresului tehnic într-un oraș care încă depindea în mare măsură de morile tradiționale puse în mișcare de ape sau de forța animalelor.
La început, noua invenție a stârnit neîncrederea oamenilor. Mulți țărani refuzau să își macine grânele la moara lui Assan, convinși că mașinăria cu aburi le va arde recolta. Soarta i-a venit însă în ajutor antreprenorului. O iarnă aspră a înghețat apele și a făcut imposibilă funcționarea morilor obișnuite, obligându-i pe localnici să apeleze la noua tehnologie. Spre surprinderea lor, grânele nu doar că nu erau afectate, dar erau măcinate mai rapid și mai eficient decât oricând. Astfel, Moara Assan a devenit una dintre cele mai importante întreprinderi industriale ale Bucureștiului.
Înainte de această realizare, George Assan deținea deja mici instalații pentru producerea uleiului și pentru măcinarea cerealelor, acționate prin forță umană și animală. Introducerea motorului cu aburi a marcat însă trecerea de la manufactură la industrie și a deschis drumul modernizării economice a Capitalei.
În anul 1864 s-a retras din activitatea comercială pentru a se dedica exclusiv dezvoltării industriei, iar un an mai târziu s-a despărțit de vechiul său asociat, Martinovici. Destinul său avea să se încheie curând. În 1866, aflat la München, George Assan s-a stins din viață, lăsând în urmă una dintre cele mai importante moșteniri industriale ale României moderne.
După moartea sa, afacerile familiei au fost conduse timp de două decenii de soția sa, Alexandrina Assan, sprijinită de fratele acesteia, Petrache Cristu. Cu răbdare și pricepere, ea a pregătit terenul pentru cei doi fii ai familiei, Vasile și Gheorghe Assan, educați în marile școli ale Europei. Sub conducerea lor, uzinele Assan au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, transformându-se într-un adevărat complex industrial specializat în morărit, producția de uleiuri, lacuri, vopsele și săpunuri.
Moștenirea lui George Assan avea să depășească însă granițele industriei alimentare. Fiul său, Vasile Assan, inginer mecanic și unul dintre cei mai importanți exploratori și industriași români ai vremii, a pus bazele în 1904 companiei „Româno-Americană”, una dintre marile societăți implicate în exploatarea petrolului românesc. Astfel, din viziunea și curajul unui negustor care a îndrăznit să aducă primul motor cu aburi la București s-a născut una dintre cele mai impresionante povești ale industriei românești.