Anastase Simu a fost unul dintre acei mari mecena ai României care au înțeles că adevărata avere nu se măsoară doar în moșii, palate sau conturi, ci în ceea ce lași în urmă pentru cultura unei națiuni. Născut la 25 martie 1854, la Brăila, și stins din viață la 28 februarie 1935, la București, Simu a fost academician, doctor în științe politice și administrative, politician și, mai presus de toate, unul dintre cei mai importanți colecționari de artă pe care i-a avut România.
Destinul său părea croit pentru succes încă din tinerețe. Provenea dintr-o familie de mari proprietari agricoli, cu întinse moșii răspândite în diferite regiuni ale țării. La numai 19 ani, pe când era elev al prestigiosului Institut Theresianum din Viena, devine moștenitorul unei averi impresionante. În loc să se lase însă absorbit de confortul unei vieți privilegiate, Anastase Simu a ales drumul studiului și al culturii. A obținut licența în Drept la Paris și doctoratul în Științe Politice și Administrative la Bruxelles, formându-se în marile centre intelectuale ale Europei.
Întors în țară, și-a început cariera diplomatică în calitate de secretar al Legației României la Berlin, iar mai târziu a reprezentat județul Brăila în Senatul României timp de trei legislaturi consecutive. Totodată, a devenit o prezență activă în viața culturală a țării, fiind membru al Consiliului Consultativ al Artelor din cadrul Ministerului Instrucțiunii Publice, membru al Ateneului Român și, ulterior, membru de onoare al Academiei Române.
Marea sa pasiune avea însă să fie arta. Într-o epocă în care colecționismul era mai degrabă un privilegiu al aristocrației europene, Anastase Simu a înțeles că România are nevoie de instituții care să educe gustul artistic al publicului și să promoveze valorile naționale. Astfel a luat naștere celebrul Muzeu Simu, inaugurat la 21 mai 1910 în centrul Bucureștiului. Construit după planurile arhitectului C. Sciky și inspirat de eleganța Erechteionului de pe Acropola Atenei, muzeul avea forma unui templu grec și reprezenta o adevărată declarație de iubire față de artă și civilizație.
Pentru prima dată în România, un colecționar privat punea la dispoziția publicului o colecție de nivel european, demonstrând că arta românească putea sta alături, fără complexe, de marile creații ale lumii. Sălile muzeului adăposteau aproximativ 1.200 de lucrări de pictură, sculptură, grafică și artă decorativă, reunind nume fundamentale ale culturii românești și europene.
Colecția sa de grafică românească cuprindea opere semnate de Carol Popp de Szathmáry, Theodor Aman, Nicolae Grant, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Ignat Bednarik, Ludovic Bassarab sau Alexandru Bassarab, în timp ce secțiunea internațională aducea în fața publicului lucrări realizate de artiști precum Antoine Bourdelle, Camille Pissarro, Alexandre Calame sau Leo Putz. Pentru generațiile de artiști români care îi treceau pragul, Muzeul Simu era o adevărată fereastră către marile curente artistice ale Europei.
Într-un gest de generozitate rar întâlnit, Anastase Simu a donat întreaga sa colecție statului român în anul 1927, convins că patrimoniul cultural trebuie să aparțină întregii națiuni. Din nefericire, una dintre cele mai frumoase instituții culturale ale Bucureștiului a avut un sfârșit tragic. În anul 1960, autoritățile comuniste au decis demolarea Muzeului Simu pentru a face loc unor construcții administrative. Templul artei ridicat cu atâta pasiune a dispărut sub loviturile buldozerelor, însă colecțiile sale au supraviețuit. O parte dintre opere au intrat în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, iar altele au fost preluate de Pinacoteca Bucureștiului.