Eusebiu Camilar s-a nascut pe 7 octombrie 1910, in satul Udești, din Ducatul Bucovinei si a murit pe 27 august 1965, la București. Acesta a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române.
- Familie și studii
Părinții săi au fost țăranii Ion și Natalia Camilar (născută Motrici). A fost căsătorit cu poeta Magda Isanos cu care a avut un copil , Elisabeta. A urmat cursurile Şcolii Populare din Udeşti (1918-1923), apoi, vreme de trei ani, a studiat la Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava (1923-1926). Autodidact, duce multă vreme o viaţă mizeră, lucrând ca salahor, muncitor agricol, brutar. A urmat cursurile Universităţii din Iaşi şi, încă din perioada studenţiei, a început să colaboreze la revista „Moldova literară”.
- Activitate
Eusebiu Camilar a debutat la vârsta de şaisprezece ani, cu un poem, în revista „Moldova literară”. Editorial debutează cu placheta de versuri „Chemarea cumpenelor” (1937, care cuprinde o mare parte din creaţiile sale poetice). Atras de trecutul istoric al poporului român, a scris romane, povestiri şi piese de teatru cu subiecte istorice: „Valea hoţilor”, „Poarta furtunilor”, „Pământul zimbrului”, „Stejarul din Borzeşti”, „Prin Ţara de Sus”, „Focurile”, „Valea Albă”, ultima scrisă împreună cu poeta Magda Isanos, soţia sa. A publicat şi prelucrări după ciclul „1001 de nopţi” şi a tipărit volume de povestiri pentru copii şi tineret. A făcut traduceri din Eschil, Aristofan, Ovidiu, Kalidasa, Puşkin, Gogol, Tolstoi şi Gorki, precum şi din literaturile arabă, chineză şi sanscrită. De asemenea, unele romane ale sale au fost traduse în limbile engleză, franceză, germană, rusă.
- Premii
- Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1943)
- Premiul Fundaţiilor Regale (1945)
- Premiul „I. Creangă” al Academiei Române (1949)
- Premiul de Stat (1951).
Eusebiu Camilar a murit la 27 august 1965, la Bucureşti.