Dumitru Marinescu Bragadiru s-a nascut in anul 1842 si a murit in anul 1915. Acesta a fost un om de afaceri care, la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, a deținut titlul de cel mai mare producător de bere din România.
- Familie
Dumitru Marinescu Bragadiru s-a născut într-o familie care a preferat să-și împartă banii pe zestrea fetelor, nu pe școlarizarea copiilor, iar povestea lui, chiar dacă de succes, a fost condamnată la uitare de 50 de ani de comunism și azi se zbate în prăfuita birocrație democratică. Avea două surori pentru care părinții au preferat să sacrifice averea familiei, ca să le facă zestre, așa că pe el nu l-au dat la școală. De supărare a preferat să fugă de acasă. Așa a ajuns băiat de prăvălie
- Activitate
Acesta a plecat de acasa de la 12 ani. Acesta și-a început ucenicia la o vârstă fragedă în cofetăria și racheria negustorului Iancu Ștefănescu. Deosebit de harnic, cinstit și inteligent, Dumitru Marinescu a fost luat în tovărășie, iar în 1866 Iancu Stefanescu îi și lasă negoțul său.
Lărgindu-și comerțul, în anii următori a luat în arendă mai multe fabrici de spirt. În 1877, în timpul Războiului de Independență, Dumitru Marinescu vinde soldatilor rachiu și spitalelor spirt pentru răniți. Cu capitalul astfel strâns, Dumitru Marinescu înființează prima fabrică de alcool rafinat în comuna Bragadiru, lângă București, care nu mai funcționează. La 1 decembrie 1879 își adaugă la nume și numele Bragadiru, „după numele proprității mele din plasa Sabaru, districtul Ilfov” și se face cunoscut sub numele de Dumitru Marinescu Bragadiru. In comuna Bragadiru de atunci, acesta construieste o fabrică de alcool, o primărie, o școală mixtă și o biserică, apoi cumpără terenul cuprins azi între Calea Rahovei și Bulevardul George Coșbuc, unde construiește cea de-a treia fabrică de bere din București, făcându-le concurență serioasă singurilor producători de la acea vreme: nemții Luther și Oppler. Cronicile de la 1901 arată că fabrica lui Bragadiru avea dotări de ultimă oră și producea peste trei milioane de litri de bere, comparativ cu numai două milioane cât produceau fabricile nemților. După 20 de ani fabrica lui Bragadiru ajunsese la 261 de lucrători și avea deja 12 secții.
În anul 1909, Fabrica de Bere a fost înființată ca o societate pe acțiuni. Familia Bragadiru a devenit astfel una dintre primele promotoare ale industriei ușoare în România. În același an, Dumitru Martinescu Bragadiru stabilește reședința familiei în imediata apropiere a fabricii.
Pornit de jos, Bragadiru pare să nu fi uitat niciodată ce înseamnă să fii sărac. Bragadiru a folosit cele zece hectare cumparate in apropiere de Mitropolie si de Podul Calicilor (zona Rahova) astfel încât muncitorii lui și copiii lor să aibă condiții decente de trai aproape de locul de muncă. Așa se face că în interiorul a ceea ce numim azi Fabrica de Bere Rahova-Bragadiru existau locuințe pentru muncitori, casa familiei, Colosseum-ul cu sală de bal și cinematograf, o bancă, magazine, o popicărie pentru distracția lucrătorilor. În București, pe strada Izvor, Bragadiru le-a construit muncitorilor și un ștrand. Copiii muncitorilor au mers la școală la un loc cu copiii familiei Bragadiru, și primeau în fiecare zi lapte și pâine pentru străduință. Muncitorii aveau concediu plătit și asigurări sociale pentru pensie.
În România începutului de secol 20, Bragadiru a fondat cea de-a treia avere industrială din Europa, a pus bazele politicilor sociale în contractele de muncă și a influențat viața economică și culturală din București cu investițiile lui.
După moartea întemeietorului ei, în 1915, averea a fost o vreme ținută laolaltă de al doilea născut al lui Bragadiru, Dumitru, împreună cu Gheorghe Mironescu (soțul uneia dintre fetele lui Bragadiru) care a fost și prim ministru al României. În 1923 averea a fost împărțită între cei șase frați, iar la război familia s-a împrăștiat pe mai multe continente. Comunismul i-a găsit așa, despărțiți. Azi îi numeri pe degete pe cei care mai trăiesc, prin Franța Canada, Australia și SUA. Instalarea comuniștilor a dus la dărâmarea, de pe frontispiciul fabricii, a numelui Bragadiru și la transformarea Colosseumului în Casa de Cultură Lenin.