Sursa: Prima Școală Românească și Călător prin România
Prima Școală Românească se află în Brașov, în cartierul Șchei, în curtea Bisericii Sfântul Nicolae. Aceasta are o istorie deloc de neglijat pentru neamul românesc, deoarece în perioada medievală românii nu aveau prea multe privilegii, iar înființarea acestei prime școli reprezenta un pas în față foarte important. Astlfe, românii din Șchei (negustori importanți în partea de Moldova și Muntenia), cu ajutorul voievozilor de peste munți, au reușit să clădească biserica și școala, aceasta din urmă fiind un adevărat centru de rezistență spirituală și culturală..
Marele istoric Nicolae Iorga susține că această școală există de la 1480, însă ea este atestată oficial din anul 1497. Inițial aceasta a fost construită din lemn și a permis predarea limbii române încă din anul 1530. Deoarece școala era foarte căutată de populația de origine românească, protopopul Mihai îl roagă pe domnitorul Moldovei din acea perioada – Aron Vodă – să ofere ajutor și pentru refacerea clădirii școlii. Domnitorul acceptă iar în locul vechii școli din lemn se ridică una de piatră. Însemnările pe care protopopul le-a realizat la acea dată amintesc de o sumă exorbitantă – 375 florini. Suma este cu atât mai mare cu cât, în acea perioadă în Brașov existau doar 14 case care valorau puțin peste 300 de florini.
În anul 1559 – 1581 diaconul Coresi ajunge în Brașov și, cu ajutorul ucenicilor din această școală și cu hârtie fabricată într-o manufactură brașoveană, reușește să tipărească aici 17 cărți în română și slavonă. Activitatea culturală nu se rezumă doar la tipăriturile realizate de diaconul Coresi, diaconul Oprea fiind un alt personaj cu un aport substanial adus literaturii române. În anul 1570 diaconul Oprea, dascăl al școlii, a tradus ,,Ohtoihul” în limba română. Epilogul Ohtoihului descrie nu numai circumstanțele traducerii Ohtoihului, ci și viața școlară existentă la 1570 în Șcheii Brașovului.
În perioada anului 1570, școala avea pe atunci două cursuri principale: unul primar, cu termen redus și un curs superior pentru viitorii clerici sau dascăli, dar și un curs pedagogic. Ca limbi „moderne”, alături de cea maternă, se foloseau latina, greaca și slavona. Calitatea actului educațional era foarte bună, dovadă fiind faptul că autoritățile locale brașovene își recrutau oamenii de cancelarie din rândul slujitorilor școlii și ai bisericii „Sfântul Nicolae” din Șchei, aceștia fiind folosiți atât ca „scriitori la Cetate”, cât și ca delegați pentru relațiile economice și chiar politice cu Țara Românească și Moldova.
Pe lângă clericii bisericii care predau aici, la începutul școlii exista și o a doua categorie de educatori consemnați în documentele germane din Brașov – gramaticii. Pe lângă activitatea școlară, aceștia îndeplineau munca de copiști în cancelarii sau însoțeau delegații oficiali, aflați în misiuni diplomatice sau economice. A treia categorie era reprezentată de dascăli care, chiar dacă purtau atributul de ,,dascăl” ei îndeplineau sarcini similare gramaticilor.
În acea perioadă cărțile de școală erau reprezentate în cea mai mare parte de cărți bisericești, folosite de asemenea și pentru învățarea scrisului și a cititului, pentru învățarea limbii slavone și române, a scrierii chirilice, cât și pentru inițierea în cunoașterea și practicarea ritualurilor, a textelor cu conținut filozofic creștin și a pravilelor bisericești. Autoritățile locale au acceptat în anul 1578 să se folosească catehismului lui Coresi ca prim manual românesc la școala din Șchei. În afara cărților tipărite de Coresi, au mai contribuit la dotarea școlii cu manuale protopopul Iane (traducătorul „Cazaniei a II-a” și autorul primei scrisori românești la Brașov), dascălul Barbu Horban (care a scris primul manual de filozofie), protopopul Vasile (cu prima cronică având subiect românesc) și dascălul Petcu Soanul (care a editat în Șchei primul almanah (calendar) din țară). În anul 1724 protopopul Florea Baran a scris primul act cu alfabet latin, iar în 1743 protopopul cronicar Radu Tempea II a scris „Cronica Șcheilor (1391 – 1743)”. Unele cărți de atunci erau făcute din piele de miel nenăscut, pentru că era foarte fină și neporoasă. Astfel de rarități există și acum expuse la muzeu. Până în secolul al XVII-lea școala din Șchei nu și-a modificat conținutul educațional, dar în secolul următor ea a parcurs drumul către un învățământ complex, încadrat în sistemul „școlilor naționale neunite”, conduse de brașovenii Dimitrie Eustatievici (1786-1796), autorul primei gramatici românești din 1757, și Radu Tempea V, autor al unei gramatici românești de structură latină în 1797.
În anul 1760 clădirea școlii a fost înălțată cu încă un etaj și și-a păstrat această componență până astăzi. Stilul construcției este baroc, fiind descris în cronicile oficiale ca:
„edificium magnum et digestum, sive duarum contignationum” (edificiu mare și bine împărțit, cu două nivele)
Actuala școală – muzeu este alcătuită din patru săli: Sala ,,Anton Pann”, Sala ,,Cartea, factor de unitate națională”, Sala ,,Cartea și cărturarii brașoveni” și Sala ,,cu Vatră”.
• Sala ,,Anton Pann’’
Această sala amintește nu numai de popasurile repetate ale marelui povestitor Anton Pann (de la care s-au păstrat valoroase cărți și documente) dar și de școala cea veche.
• Sala ,,Cartea, factor de unitate nationala’’
Această sală găzduiește o expoziție dedicată cărții în istoria vitregă a culturii naționale românești. Aici sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: “Biblia de la București” (1688), “Cazania lui Varlaam” (1643), “Îndreptarea legii de la Târgoviște” (1652), un “Tetraevanghel” scris pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea. Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești.
• Sala ,,Cartea si carturari brasoveni’’
Copiști, traducători, creatori de limbă literară, muzică și artă, ei sunt reprezentați în această sală prin câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului. Cele mai interesante sunt: „Omiliarul” din secolele XI-XII, „Molitvelnicul popei Bratu”, „Cronica protopopului Radu Tempea II”, „Parimiarul protopopului Vasile”, alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului „Andrei Șaguna„, realizate de Mișu Pop, precum și opereta „Crai nou” a lui Ciprian Porumbescu.
• Sala ,,Cu vatra’’
Adăpostește câteva icoane și obiecte casnice specifice vechiului Brașov, fapt ce permite vizitatorilor să cunoască mai bine tradițiile și obiceiurile locale. Se recunoaște cu ușurință caracterul sătesc al Scheiului în perioada medievală, comun tuturor satelor de la periferia cetăților.
Din punct de vedere al patrimoniului muzeal, acesta cuprinde aproximativ 4000 de cărți vechi, peste 30000 de documente și numeroase obiecte muzeale, unice în țara noastră (ex: singura pagină scrisă de Preda Buzescu, căpitan din oastea lui Mihai Viteazu), care permit vizitatorilor să cunoască istoria românilor (în general) și a celor din Șchei (în particular).
