Sursa: Gustav Gündisch (text) și Călător prin România (foto)
Prințesa și, mai târziu, Împărăteasa Elisabeta de Wittelsbach (Sissi), s-a născut în anul 1837, într-o familie numeroasa, părinții ei fiind Maximilian Joseph de Bavaria (din linia de Pfalz-Birkenfeld-Gelnhausen a familiei Wittelsbach) și Maria Ludovica de Bavaria, fiica regelui Maximilian I al Bavariei. Familia ei își avea reședința în Palatul Possenhofen.
La vârsta de 16 ani, în vara anului 1853, ea l-a întâlnit pe împăratul Franz Joseph al Austriei, cu care s-a şi căsătorit. Din păcate, tânăra împărăteasă a fost nefericită de modul de viaţă strict de la curte, întărit de soacra sa. Încă din primii ani de căsătorie, Elisabeta şi-a găsit refugiul în izolare şi suferinţa. Mai târziu a început să călătorească. Îi plăceau foarte mult Băile Herculare, unde şi acum există o vilă cu numele ei (Vila Elisabeta).
Este cunoscuta ca fiind o împărăteasă altfel decât celelalte, mai ales pentru că și-a construit o baie proprie și sală de sport în palatul imperial. A fost o mare iubitoare a copiilor, iar moartea rapidă a doi dintre copiii ei au făcut-o pe aceasta să intre într-o depresie fara cale de întoarcere. Pe 10 septembrie 1898, în timp ce Elisabeta era în trecere prin Geneva, a fost înjunghiată cu o pilă triunghiulară de anarhistul italian Luigi Lucheni.
Povestea bustului începe după Revoluţia din 1848, când mulţi copii din Ardeal au rămas orfani. Se spune că Sissi a făcut o donaţie importantă pentru ei, în 96 de localităţi din ţară. În fiecare din aceste localităţi a fost mai apoi sculptat un bust şi aşezat la loc de cinste. Au venit, însă, vremuri grele pentru întreaga ţară, iar în perioada comunistă, multe dintre statui au fost distruse. Bustul din Hălmeag este singurul care a scăpat, fiind ascuns. Când lucrurile s-au mai liniştit, a fost din nou aşezat la loc de cinste, de această dată, în curtea Bisericii Evanghelic-lutherane. Este singurul bust / statuie al acesteia de pe teritoriul României, iar la nivel european, mai sunt doar 4, exceptându-l pe acesta.