Sursa: Gustav Gündisch (text) și Călător prin România (foto)
Istoria lacasului de cult si a zonei in care aceasta a fost construita, este una zbuciumata, dar extrem de interesanta si isi are originile in secolul al XII-lea. Biserica a fost construita intre anii 1160-1190, asa cum indica o piatra de temelie care avea inscriptia ,,Fundata Anno 1160-1190’’ și se crede că, înaintea acesteia, a mai fost o bazilică romanică, de dimensiuni modeste, care a fost distrusa de mongoli in timpul invaziilor.
Dacă nu putem face o referire clară asupra datării (atestată de un document), știm că în anul 1211 Andrei al II-lea, împărat al Ungariei, vorbea despre biserică și satul Hălmeag, într-un document redactat de el și găsit în cancelaria sa. Bineînțeles că Hălmeagul nu era o așezare foarte dezvoltată neputând fi numit oraș medieval, ci un mic sat săsesc, ce avea și o cetate care, cel mai probabil, se găsea undeva în proximitatea bisericii.
În anul 1488 turcii distrug localitatea în totalitate. La scurt timp, familiile maghiare s-au stabilit aici și s-au mobilizat să reconstruiască tot, proces care a durat până undeva în anii 1540. Se cunoaste faptul că biserica a fost de rit romano-catolic și s-a numit Sfântul Petru.
Trăind într-un mediu săsesc și datorită edictului de schimbare a religiei romano-catolice cu religia lutherana dat de către Johannes Honterus în 1542, maghiarii catolici se convertesc la religia lutherana, iar din acel moment și până în prezent, biserica este lutherana.
Importanta arhitecturala este enormă, mai ales pentru că s-au păstrat foarte multe elemente originale. Biserica este caracterizata de o faza de tranzitie de la romantic la gotic, sub influenta cisterciana. Este o biserica cu trei nave: una principală și două laterale, restaurată în anul 1979. Portalul vestic este cel mai bine păstrat, iar în sculptura consolelor și a cheilor de boltă se întâlnesc elemente figurative.
Biserica este a doua cea mai mare din Transilvania după Biserica fostei Mănăstiri Cisterciene din Cârța. Aceasta are patru intrări: două in partea sudică, una pe latura nordică și alta pe cea vestică. Intrarea principală era cea din vest, accentuată de un portal impozant format din arce frânte executate din piatră. Tot pe fațada de vest a existat un turn care a fost demolat, probabil în urma unui incendiu. Altarul este situat la răsărit. Tabloul altarului, înfățisând Răstignirea lui Isus, a fost pictat în 1843. Prima orgă s-a construit în anul 1777, cea actuală datând din 1816, fiind opera unui meșter din Prejmer.
Un alt obiect de cult valoros este cristelnița, cioplită dintr-un singur trunchi, datată din secolul al XVI-lea. Băncile din navele laterale, fără spetează, întregesc și ele cadrul medieval. Totodată, este important de amintit și cimitirul care adăpostește un bust al împărătesei Elisabeta (Elisabeta de Wittelsbach – cunoscută și ca Sissi), unicat în România.