Mănăstirea Zlatița – Zlatița

Sursa: Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Socol

Mănăstirea ortodoxă sârbă din Zlatița cu hramul Sf. Simion și Sava se află pe malul drept al Nerei la doar 3 km de Mănăstirea Cusici. Se presupune că datează din sec. XIII, fiind ctitoria Sf. Sava Nemanici, promotorul culturii sârbești. Un document din 1775 menționează anul 1496 pentru fondarea celor trei mănăstiri: Baziaș, Cusici și Zlatița. Conform unor evidențe mănăstirea în perioada 1569-1579 a avut trei călugări.

Biserica avea dimensiuni medii și era complet pictată la interior, fundația era din piatră și zidurile din cărămidă, iar chiliile erau dispuse în jurul ei. Deși grav avariată era încă întreagă în anul 1771, dar în anul 1798 se mai vedeau doar ruinele acesteia. Cercetările de arheologie din 2003, au identificat ruinele bisericii din sec. XV, având dimensiunile 17,50 m x 5,20 m. Mănăstirea a fost incendiată de două ori, în cursul războiului din 1738, și în timpul revoluției din 1848.

În 1848 cei 5 călugări se refugiază la Baziaș unde reactivează mănăstirea. În 1772 mănăstirile Baziaș și Cusici au fost afiliate mănăstirii Zlatița, iar călugării s-au mutat aici. Astfel în anul 1775 cele trei mănăstiri aveau împreună 8 viețuitori. Actuala biserică a fost construită în perioada 1760-1770. Acum mănăstirea Zlatița nu are viață monahală, porțile ei se deschid în 28 iunie.