Sursa: Primăria Comunei Tisău
Mănăstirea Bradu este situată pe malul stâng al Niscovului fiind o fostă mănăstire de călugări greci. Aceasta a fost construită de familia Bădeanu Mihălcescu Cândescu și a fost refăcută de Doamna Neaga (supranumită ,,Regina Buzăului”), soția lui Mihnea Turcitul, motiv pentru care, în tradițiile populare și prin împrejurimi este cunoscută ca Mănăstirea Doamnei Neaga. Din cauza raidurilor inamice, Radu Cândescu decide între 1640-1641 să o înconjoare cu ziduri groase, transformând-o într-o veritabilă mănăstire fortificată. Decizia lui Radu Cândescu de a fortifica așezământul a fost una corectă deoarece istoria avea să consemneze foarte multe evenimente istorice petrecute între zidurile ei.
Un prim eveniment consemnat în cadrul mănăstirii Bradu este fuga Doamnei Neaga de către turci. Se spune că aceasta și fetele sale erau fugărite de către turci. Undeva lângă poartă exista un puț special săpat pentru a permite celor din interior, în caz de asediu să fugă. Până când turcii au năvălit înauntru, Doamna Neaga și fetele sale au fugit prin tunel și au reușit să scape. Din păcate, în prezent, a mai rămas doar gura puțului, interiorul fiind astupat.
Un alt personaj istoric care pătrunde pe poarta mănăstirii este Mihai Vodă Pătrașcu care, după plecarea de aici ia calea Văii Buzăului și se oprește la Mănăstirea Ciolanu unde bea apă din fântână împreună cu ostașii săi. Drumul său continuă cu tabăra de la Ciuta, unde se poate vizita Fântâna lui Mihai, iar apoi a plecat spre Șelimbăr unde a realizat unirea Țării Românești cu Transilvania și Moldova.
Următorul personaj istoric care trece pragul porții mănăstirii este Domnitorul Constantin Brâncoveanu care, împreună cu familia sa, a locuit aici o bună perioadă de timp (1703,1708 și 1711) atunci când era fugărit de către turci. El este și cel care poruncește ca, în latura de vest a incintei fortificate să fie construită Casa Domnească.
Mănăstirea Bradu a fost și scena unor aprige lupte între eteriști și boierii din zonă. Aceștia din urmă căutau refugiu aici, iar eteriștii nu de puține ori au încercat să o cucerească, însă niciodată nu au putut. Dovadă stau porțile masive ale mănăstirii-cetate, care datează dinainte de 1821 și care păstrează în plăcile blindajului de metal proiectile de plumb trase de eteriști. Această poartă poate fi admirată în cadrul Muzeului Județean Buzău.
Aici este locul în care, din anul 1872 și până în anul 1910 a funcționat școala. Aceasta a fost mutată în locul actual din satul Hales. Tot aici a funcționat și primăria până în anul 1905.
Din punct de vedere arhitectural, este important să fie punctate zidurile și biserica. Zidurile au fost construite din bolovani de râu cu cărămidă, fiind întărite cu contraforți specifici zidurilor de apărare. În colțuri existau patru turnuri cu plan circular, aproape identice, dintre care mai există astăzi doar două. Turnurile aveau ferestre inguste și erau folosite pe post de guri de tragere în cazurile când era necesară apărarea mănăstirii-cetate.
Biserica a fost construită în anul 1634, în stil bizantin, fără abside și cu o turlă unde se află clopotele. Ocazional aici sunt ținute slujbe, biserica fiind conservată într-o stare foarte bună comparativ cu restul complexului. Din fericire, foarte curând, întreg complexul o să fie refăcut iar turiștii se vor pot bucura de frumusețea de odinioară.