Sursa: Călător prin România
Casa lui Anton Pann se afla pe strada care ii poarta numele, in parohia Lucaci, foarte aproape de Biserica ,,Sfântul Stelian – Lucaci”. Aceasta casa este prima si singura in care Anton Pann a locuit fara chirie si a fost cumparata de catre acesta in anul 1848, pe 20 februarie.
Casa prezinta o pivnita mica, un parter spatios cu mai multe camere, un etaj redus in dimensiune comparativ cu parterul si o gradina care inconjoara partea din spate si din dreapta a casei. Aceasta din urma avea o trebuinta domestica, proprietarii plantand aici legume, pomi fructiferi sau vita-de-vie. In cazul in care aceste case erau utilizate ca si carciumi (deoarece erau cazuri intalnite) gradinita era amenajata cu mese si scaune.
Casa lui Anton Pann a fost cu totul speciala fata de casele dimprejur deoarece acesta avea sa mute aici tipografia sa improvizata cu care a reusit sa tipareasca cele mai importante lucrari ale sale precum: Povestea vorbii, Nezdrăveniile lui Nastratin Hogea, O șezătoare la țară sau Călătoria lui Moș Albu.
Mica tipografie ocupa parterul și curtea, iar la etajul de sus, care avea două cămăruțe de aproximativ 7 mp fiecare, Anton Pann isi aranjase un dormitor modest, in care compunea muzica noaptea. Mintea sa creativa l-a transformat intr-un om foarte diferit pentru perioada pe care o traia. Vorbea în versuri, deseori cânta și în Biserica Lucaci, dar și la petreceri sau colinda străzile și se împrietenea în cârciumile mahalalei și cânta împreună cu cei care chefuiau.
Avea un stil de viata diferit de ceilalti vecini ai sai, iar interesul scazut si resursele putine de care dispunea l-au facut sa investeasca in confortul personal mai mult decat in decoratiuni pentru casa sau adoptarea unui anumit stil arhitectural pronuntat. Foarte important de subliniat este ca, de pe urma sa, nu exista foarte multe obiecte personale sau materiale, insa ne-au ramas melodii, iar una dintre acestea avea sa fie muzica Imnului nostru national.
Casa a fost reconstruită de-a lungul vremii și o vreme a funcționat ca sediu al unei instituții. A intrat în posesia Muzeului Național al Literaturii Române acum un an și jumătate, iar Muzeul a demarat imediat proiectul unei expoziții permanente, concentrate asupra personalității și creativității lui Anton Pann. Expoziția a fost realizată de un grup de cercetători, muzeografi, istorici ai literaturii, muzicieni și muzicologi, un colectiv curatorial complex. Discursul muzeal are ca scop principal explorarea și experimentarea expresivității operei lui Pann.
Fiecare cameră de la parter are o temă principală: biografia și contextul literar și politic, Bucureștii mijlocului de secolul al XIX-lea, relația cu arta muzicii, activității de editor și tipograf; există și un spațiu pentru ilustrațiile de carte pe care scrierile lui le-au inspirat.