Sursa: Călător prin România
Biserica ,,Sfantul Stelian’’ – Lucaci se afla pe Str. Logofatul Udriste la nr. 6-8. Este unul dintre lacasurile de cult vechi din Bucuresti si are o istorie ce traverseaza aproape 400 de ani, fiind a patra biserica din acel loc.
Prima biserica, asemenea multora din tara, a fost construita din lemn si avea dimensiuni reduse, deservind comunitatii mici dimprejur. Ctitorul de la acea vreme se crede ca a fost un boier -Lucache-de acolo fiind si luata denumirea – Lucaci-. O alta teorie pentru numele bisericii provine de la mahalaua care se regasea la acel moment la marginea orasului – Lucaci – insa, conform unui hrisov din secolul XVII-lea aflam ca respectiva mahala avea si un al doilea nume – Totescu – de la un negustor instarit care traia acolo.
Datorita cresterii populatiei si din cauza deteriorarii bisercii din lemn, necesitatea construirii unei noi biserici era evidenta, motiv pentru care a fost construita o biserica de zid, in acelasi loc, peste structura celei de lemn, in anul 1736, de catre Mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti, care i-a dăruit și moaștele sfinților Stelian, Haralambie, Elefterie și Onufrie. Noua biserică avea hramul Sfântul Ierarh Nicolae și a dăinuit un secol, până când a fost surpată de cutremurul din 1838.
Biserica a fost reconstruită de parohul din acea vreme, Ioan Călărășanu, cu sprijinul enoriașilor, dar mai ales cu ajutorul a doi negustori macedoneni, Anghel Hagi Pandele și Constantin Athanasiu, care erau stabiliți în mahalaua Lucaci. Lăcașul de cult a fost ridicat din temelie în doar patru ani, tot atunci fiind construite și alte chili pentru preoți, pe lângă cele existente deja. Din pacate, in numai cinci ani de la constructie, din cauza marelui incendiu care a mistuit mare parte a Bucurestiului, lacasul a fost distrus complet.
Din cauza situatiei financiare, cel care se ocupa de reconstructie este tot Ioan Călărășanu, cu ajutorul enoriasilor. În doar trei ani de la incendiu, biserica a fost zidită în stil neoclasic, cu coloane, și așa s-a menținut până în zilele noastre. Fiind o perioadă dificilă, pentru înfrumusețarea ei au fost aleși doi zugravi fără pretenții financiare mari. Însă din cauza materialului de slabă calitate pe care l-au folosit, pictura lor în tempera nu a rezistat mult timp, find necesara repictarea. Aceasta a fost realizata de catre Dumitru Banica, pictor care a executat o lucrare in fresca, intr-un stil propriu (neobizantin romanesc). Pe bolta naosului este pictată icoana Sfintei Treimi, iar pe cea a pronaosului este înfățișată viața Maicii Domnului. Deasupra altarului, Maica Domnului este înconjurată de îngeri și binecuvintează pe credincioșii ce intră în biserică, iar frizele arată scene din viața Mântuitorului și exemplificări ale unor parabole. În programul iconografic a fost introdusă și o reprezentare inovatoare, ce se desfășoară ca o rugăciune tainică, în care durerea se împletește cu nădejdea. Astfel, la baza turlei sunt pictate cele opt scene ale suferinței Fiului lui Dumnezeu pentru noi: Sărutul lui luda, lisus în fața arhiereului Caiafa, lisus în fața lui Pilat, Luarea Crucii, Căderea sub greutatea Crucii, Răstignirea, Coborârea de pe Cruce și Punerea în mormânt. Cea de-a noua scenă, biruința asupra morții, este reprezentarea clasică a Învierii Domnului. În ansamblul ei, pictura realizată de Dumitru Bănică s-a dorit a fi un mesaj, o invocare a milei lui Dumnezeu în acei ani întunecați ai comunismului.
Biserica Lucaci a fost apoi înzestrată cu odoare necesare cultului religios, precum și cu case donate de diferiți credincioși sau cumpărate de preotul Ioan Călărășanu. Printre enoriașii care au oferit ajutoare semnificative s-a aflat și Anton Pann, care era atunci cântăreț la strană. Importanta bisericii este cu atat mai mare cu cat in curtea sa se gaseste si mormantul celui anterior amintit. Prin grija preotului paroh care slujeste in prezent, osemnitele lui Anton Pann au fost asezate intr-un mormant special amenajat, langa biserica. Anterior, crucea lui Anton Pann a fost gasita in peretele bisericii, in partea stanga, la exterior.
