Capela Familiei Monteoru – Sărata Monteoru

Sursa: Călător prin România

Istoria familiei Stavri (deoarece acesta era numele de familie al lui Grigore Constantinescu înainte de a-și însuși numele de Monteoru), este una îndelungată și are originea în Grecia. Familia Stavri îl are ca reprezentant de seamă pe tatăl lui Grigore Constantinescu Stavri, fost luptător eterist, care s-a mutat cu familia sa în Bulgaria, dată fiind activitatea pe care o avea. Situația destul de rea din Bulgaria însă, face ca familia să plece în România și să se stabilească la Brăila, loc unde micul Grigore Constantinescu Stavri o să locuiască.

Se căsătorește cu Elena Perlea, însă aceasta din urmă moare, iar Grigore se recăsătorește în 1867 cu fiica unui boier, partener de afaceri, din Lipia, de lângă Buzău. Dată fiind situația materială a acestuia, investește puternic în terenuri și achiziționează terenurile moștenitorilor lui Hagi Moscu. Pe o parte dintre ele descoperă petrol pe care începe să-l exploateze. Deschide o mină de petrol la Sărata Monteoru, două rafinării cu utilaje din Germania, școală, cazino, un spital și o biserică. Dezvoltarea rapidă face ca, în scurt timp să ajungă la peste o mie de sonde de petrol și o avere destul de mare.

Într-o zi, băiatul cel mare al lui Grigore Monteoru, Gogu, se duce la vânătoare pe o culme de deal în stațiunea fondată de tatăl său. Legenda spune că el s-ar fi sinucis cu arma de vânătoare, iar în locul în care acesta ar fi fost găsit mort, ar fi locul actualului cimitir din stațiune. Istoria prezintă evenimentul ca pe un accident de vânătoare. Cert este că, acea zi avea să-și pună pentru totdeauna amprenta asupra familiei și, mai ales, asupra lui Grigore Monteoru, tatăl său. Copilul lui Monteoru a fost îngropat în curtea bisericii-capelă a familiei.

Înainte de deces, a concesionat o parte din afacerile cu petrol către concernul austriac Offenheim & Singer, iar înainte de a muri, donează și cealaltă parte către Societatea ,,Steaua Română’’, a cărui fondator era. La 14 ani de la decesul băiatului său, în 1898, se stinge și Grigore Monteoru, în vila sa de pe Calea Victoriei.

Timpul a trecut, iar pentru cinstirea familiei lor, urmașii au decis construirea unei capele unde aveau să-și doarmă somnul de veci toți membrii familiei Monteoru. Astfel, rudele apelează în anul 1902 la arhitectul tatălui lor, cel care a proiectat și cazinoul, germanul Eduard Honzik. Acesta realizează capela într-un singur an. De pictura capelei s-a ocupat Costin Petrescu, celebrul pictor român care a pictat, printre altele, și Ateneul Român. Pictura interioară prezintă un interes aparte deoarece este executată în tehnica ,,fresco’’.

În interiorul capelei se află Grigore C. Monteoru și soția sa Elena, Virginia și Alexandru Angelescu (medic șef al Spitalului Colțea și cel care a introdus Bacalaureatul în 1925 în România), Gogu Monteoru și Elena Lascăr Catargiu (soția lui Lascăr Catargiu, primul ministru în timpul lui Carol I).