Sursa: Conacul Udriște Năsturel
Biserica Sfânta Treime și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, a fost ridicată în anul 1644 de Elina Doamna, soția voievodului Matei Basarab și sora fraților Năsturel, în apropierea Casei de Piatră Udriște Năsturel. Dovadă stă pisania în slavonă, aflată la intrarea în pronaos:
,, Acest sfânt și Dumnezeiesc locaș, din însuși temelia lui a fost clădit și înălțat cu ajutorul lui Dumnezeu și cu cheltuiala prealuminatei bine cinstitoare principese, a doamnei Elina, cu harul lui Dumnezeu stăpână și voievodeasă a Țării Ungro‑Vlahiei, soția prea cinstitorului și autocrat domnitor Io Matei Basarab, cu truda și ajutorul în parte a celor buni frați ai săi, Căzan Năsturel și Orest Năsturel (…) în anul (…) de la mântuirea lumii 1644 (…)’’
Elina Basarab este considerată, de către Nicolae Iorga, patroana literaturii românești. A sprijinit tipărirea unor cărți importante de la acea vreme, editate și traduse de Udriște Năsturel, cum ar fi „Imitația lui Hristos” și „Penticostar Slavon”. Alături de soțul ei, Matei Basarab, considerat cel mai mare ctitor bisericesc al neamului românesc, figurează și astăzi în frescele unor mânăstiri atât din țară (mânăstirea Arnota, Strehaia sau Mamu), cât și din străinătate (mânăstirea Xenofont de pe muntele Athos). Ei îi datorăm și construcția acestei biserici.
Elina Basarab este considerată, de către Nicolae Iorga, patroana literaturii românești. A sprijinit tipărirea unor cărți importante de la acea vreme, editate și traduse de Udriște Năsturel, cum ar fi „Imitația lui Hristos” și „Penticostar Slavon”. Alături de soțul ei, Matei Basarab, considerat cel mai mare ctitor bisericesc al neamului românesc, figurează și astăzi în frescele unor mânăstiri atât din țară (mânăstirea Arnota, Strehaia sau Mamu), cât și din străinătate (mânăstirea Xenofont de pe muntele Athos). Ei îi datorăm și construcția acestei biserici.
Din punct de vedere arhitectural, biserica este construită în stil navă, cu o singură turlă, care ascunde și clopotele bisericii. În partea din față se regăsește un pridvor foarte frumos pictat în tehnică-frescă. În pridvorul bisericii se găsește un stâlp paralelipipedic, de marmură, având scris cu litere chirilice o genealogie a familiei Năsturel-Herești, monument recuperat din biserica Sfânta Vineri Herasca din București, ctitorie tot a unor Herești, demolată în iunie 1987 din dispoziția lui Nicolae Ceaușescu.
În biserică au existat trei lespezi de mormânt, aflate azi în alte locuri, dar ale căror origini sunt bine cunoscute, ale căror inscripții atestă faptul că acestea au fost așezate de doamna Elina în memoria fratelui său Șerban (†1628), a mamei sale Despina (†1635) și a tatălui său Radu Năsturel (†1641), a cărui ultimă dregătorie a fost cea de mare logofăt (1633). După ce o perioadă moșia a rămas în familia Năsturel-Herescu, aceasta a ajuns în posesia lui Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei. După ce a abdicat, acesta s-a retras începând cu anul 1839 la Herăști, unde a întreprins ample lucrări de reparații și modificări la Casa de Piatră și biserică.
Biserica avea inițial fațade caracteristice arhitecturii ecleziastice din epoca lui Matei Basarab. După intervenția lui Miloš Obrenović acestea au fost alterate de o decorație neoclasică. Pietrele de mormânt așezate în pronaos de Elina Doamna în memoria părinților săi, Radu și Despina, precum și a fratelui său Șerban, au fost scoase din bisericăși folosite ca trepte de intrare în casă sau pridvorul lăcașului de cult. El a dăruit bisericii două clopote special comandate la Budapesta. Pe latura de miazăzi a lăcașului, a așezat într-o frumoasă criptă din piatră rămășițele pământești ale fratelui său Milan Obrenovici, mort la București în 1810.
Biserica avea inițial fațade caracteristice arhitecturii ecleziastice din epoca lui Matei Basarab. După intervenția lui Miloš Obrenović acestea au fost alterate de o decorație neoclasică. Pietrele de mormânt așezate în pronaos de Elina Doamna în memoria părinților săi, Radu și Despina, precum și a fratelui său Șerban, au fost scoase din bisericăși folosite ca trepte de intrare în casă sau pridvorul lăcașului de cult. El a dăruit bisericii două clopote special comandate la Budapesta. Pe latura de miazăzi a lăcașului, a așezat într-o frumoasă criptă din piatră rămășițele pământești ale fratelui său Milan Obrenovici, mort la București în 1810.