Sursa: Alina Bunghez
Istoria ne arată că în 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii”. Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
Puțini știu însă că la Comarnic, pe unul dintre cele mai importante repere ale orașului: Muntele Pleșuva, a fost arborat pentru prima data tricolorul românesc, în 1839, marcând, astfel, pe veci localitatea noastră drept un punct crucial în stabilirea identității neamului românesc. Informația rezultă din mărturisirile francmasonului Jean Alexandre Vaillant, chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București, în perioada 1831-1834. Potrivit acestuia, tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (Comarnic – jud. Prahova). Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa. În timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național. Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind“. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției,”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române.
La începutul secolul XIX, J.A. Vaillant străbate la pas aproape tot cuprinsul Prahovei. Călătoreste în aşezările importante ale judeţului: Ploieşti, Câmpina, Breaza, Comarnic, Posada, dar şi în zonele montane: Pleşuva, Florei, Păduchiosu, Vânturiş, Vârful cu Dor, Furnica, Gârbova, Caraiman, Omu. În cartea sa “La Roumanie – histoire, langue, literature, orographie, statistique- ;Peuples de la langue d’or – ardialines, vallaques et moldaves-“, J.A.V., referitor la zona Comarnic, relatează cu exuberanţă, cu apreciere venerativă frumuseţea locurilor şi ospitalitatea oamenilor de aici.
Mai bine de 180 de ani mai târziu, la Comarnic – pe vârful Pleșuva, flutură din nou tricolorul țării noastre, în semn de respect și dragoste de neam. La inițiativa primarului orașului, Sorin Popa, mai mulți temerari urcă în fiecare an până în vârf de plai, pentru a arbora, din nou, drapelul României la loc de cinste. După ce în 2016, tinerii din oraș au reluat tradiția și au urcat steagul la cea mai mare înălțime a zonei, urmând gestul francezului Jean Alexandre Vaillant, ulterior, autoritățile locale au decis să investească în acest punct turistic important pentru oraș și au achiziționat anual un tricolor național de dimensiuni considerabile, care este arborat în lunile mai-noiembrie pe vârful care, de milenii încoace, veghează Comarnicul asemeni unui adevărat străjer.
Cum intemperiile sunt puternice în această zonă înaltă, în special în perioada toamnă-iarnă, acesta este reînnoit annual și arborat pe Pleșuva de regulă chiar de Ziua Drapelului Național, de către localnici și reprezentanți ai primăriei. El flutură astăzi la peste 1200 metri altitudine, liber și semeț, spre încântarea drumeților care îl pot folosi drept un veritabil reper turistic, marcând iubirea pentru țară, istorie și tradiție a comărnicenilor.