Sursa: Centrul Naţional de Informare Turistică Ialomiţa
Targul de Floci este un oras disparut din Tara Romaneasca. Cuvantul ,,floci’’ provine din Lb. Latina (floccus) si desemneaza lana proaspat taiata, inca neprelucrata, care se comercializa in evul mediu prin acel punct de vama. Targul este situate la varsarea raului Ialomita in Dunare, pe un curs vechi al raului care acum este secat si este atestat in prima parte a secolului XV, dar probabil exista ca loc de schimb din secolul anterior.
Prima atestare documentare apare in porunca adresata de domnitorul Dan al II-lea, in anul 1431, tuturor targurilor si vamilor din tara, prin care se reinnoieste privilegiul commercial acordat de Mircea cel Batran brasovenilor. Multi specialisti considera ca orasul se ridicase in timpul lui Alexandru Basarab (1352-1364). Un document din 1534 il asociaza pentru prima data, cu numele de oras – Orasul de Floci. Istoria orasului este una destul de zbuciumata. Langa oras, postelnicul Hranite Blagodescul, membru al familiei de origine albaneza a Blagodestilor, a ridicat in anul 1640-1650, manastirea Flamanda, manastire care a fost inchinata la manastirea Ivir de la Muntele Athos. Orasul unde se afla aceasta manastire a decazut puternic din cauza razboaielor duse in zona secolului al XVIII-lea, dar si din cauza schimbarii partiale a cursului Dunarii. In locul orasului, s-a format comuna Piua-Petrii, disparuta si ea ca urmare a inundatiilor in prima parte a secolului XX. Cea mai apropiata localitate de ruinele orasului este Giurgeni.
In anii ’70-’90 ai secolului trecut, in Orasul Floci, s-au desfasurat mai multe campanii de sapaturi arheologice ce au scos la iveala numeroase ume ale vechiului centru urban: trei biserici si trei necropole, ceramica si locuinte.
Cel mai important lucru de spus despre Orasul de Floci este legata de unul din domnitorii Tarii Romanesti. Orasul era condus de Patrascu cel Bun, iar aici, in 1558 s-a nascut Mihai, cel supranumit Viteazul. Este singurul oraș medieval din România peste care nu s-a suprapus nicio așezare modernă. Această situație de excepție face ca întreaga suprafață de 80 ha să poată fi cercetată arheologic și să facă posibilă reconstituirea unei organizări de tip urban.