Sursa: Călător prin România
Statuia lui Ovidius este prima dintre statuile ridicate la Constanța, după ce Dobrogea a reîntregit teritoriului românesc; este cea care îl înfățișează pe marele poet roman Publius Ovidius Naso (43 î.e.n.-17 e.n.). Statuia este amplasată în Piaţa Ovidiu, în faţa Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
Ca o reacţie împotriva îndelungatei stăpîniri otomane asupra Dobrogei, care a înăbuşit timp de secole conştiinţa naţională, autorităţile şi intelectualii români din Constanţa accentuează, imediat după obţinerea independenţei, ideea romanităţii acestui teritoriu. În această atmosferă de reviriment naţional, figura poetului Ovidiu apare ca un simbol al permanenţei româneşti peste veacuri. Dând expresie acestei stări de spirit, cel dintîi prefect al judeţului Constanţa, Remus N. Opreanu, a luat iniţiativa de a eterniza printr-un monument, amintirea poetului exilat la Tomis.
La Tomis, Ovidiu ajunge în anul 9, la mijlocul lunii mai, după o călătorie plină de pericole şi peripeţii, pe mare şi pe uscat. Primele epistole din cartea I a „Tristelor“ (Tristia), le scrie chiar în timpul călătoriei pe mare, corabia („Minerva“) care-l transporta fiind ameninţată de furtună. În cetatea grecească de la Tomis, „printre săgeţi şi sloiuri“, înconjurat de geţi a căror limbă şi-o însuşeşte, scriind şi un poem în idiomul lor (libellus geticus), compune ciclul „Tristelor“, în 5 cărţi.
Statuia a fost realizată în anul 1884 de sculptorul italian Ettore Ferrari, sculptor care a creat şi statuia lui Abraham Lincoln din New York, monumentul lui Garibaldi din Rovigo Italia, statuia lui Giordano Bruno din Roma şi statuia lui Ion Heliade-Rădulescu din Bucureşti şi a fost inaugurată la Constanţa în august 1887. Turnată în bronz, cu o înălţime de 2,60 m, statuia îl înfăţişează pe Ovidiu într-o atitudine adânc meditativă.
În timpul Primului Război Mondial (1916-1918), Constanţa a fost ocupată de armatele germano-bulgare. Statuia lui Ovidiu a fost dărâmată de pe soclu de soldaţii bulgari care au încercat să o ducă în Bulgaria ca pradă de război. Numai intervenţia energică a ofiţerilor germani a salvat-o. La ordinul generalului-locotenent Kurt von Unger, reprezentarea în bronz a poetului roman a fost repusă pe soclu, cu ajutorul unor schele din lemn, scripeţi şi scări.