Sursa: Primăria Municipiului Moinești
Școala Gimnazială „Ștefan Luchian” din Moinești este continuarea școlii de fete înființată în anul 1867, în urma reformei învățământului dată de Al. I. Cuza (1864), care prevedea generalizarea, obligativitatea și gratuitatea învățământului primar.
Cursurile școlare au fost inaugurate într-o încăpere destul de mică dintr-o casă închiriată din spatele Consiliului Popular Orășenesc, apoi, la un loc cu Școala de băieți, până în 1924, când se construiește noul local de școală de pe strada Zorilor. La început, școala a funcționat cu un număr de 31 de eleve, iar după 4 ani (1871), se completează toate cele 4 clase, predându-se simultan.
Conducerea școlii și celelalte cadre didactice se luptau din greu cu multe neajunsuri: localuri necorespunzătoare, spații extrem de mici, mobilier puțin și primitiv, lipsă de lemne iarna, ajungându-se de multe ori să se închidă cursurile pe 1-2 săptămâni. Manualele se aduceau prin delegat, direct de la București sau Iași, și împărțite elevilor contra cost. Unele eleve foloseau cărțile vechi de la frații sau rudele lor, iar alții, primite de la premii școlare.
Înscrierile în fiecare an la clasa I se făceau în funcție de listele trimise de la primărie. Cu toate aceste greutăți, cadrele didactice au căutat să muncească conștiincios și să acopere lipsurile materiale cu ajutorul copiilor și al părinților, reușind să dea promoții de eleve bine pregătite și orientate pentru viață, care au făcut față situației din gospodăria personală, sau și-au continuat studiile în școli secundare sau profesionale. Între 1867-1918, se remarcă activitatea deosebită a institutoarelor și învățătorilor: Ana M. Bușilă, Olimpia Iordăchescu, Niculina Antohi, Izabela Radian, Mihai Vasiliu, Grigore Belcescu, care au asigurat o temeinică pregătire a elevelor.
Orice război lasă urme adânci în viața socială a oricărei așezări omenești, prin pierderi umane și materiale. Războiul din 1916-1918 a adus prejudicii și procesului de învățământ, mai ales că la Bacău era Cartierul general al Armatei de Nord al comandamentului armatei a II-a Române și a unei mari unități rusești. Localurile școlilor erau ocupate pentru servicii sanitare și spitale, pentru depozite de alimente etc. Prin Ordinul nr. 6820 din 28 septembrie 1916, Revizoratul școlar făcea cunoscut școlilor obligativitatea de a confecționa cu elevii: ciorapi, mănuși, manșete pentru ostași și ale preda comandamentelor miliare. Condițiile de funcționare împreună cu băieții au fost destul de grele: spațiu insuficient, lipsă de lemne și de întreținere.
Ca să dea posibilitatea școlilor de a-și îmbunătăți situația materială, prin Ordinul Casei Școlilor- București, nr 29071 din 21 octombrie 1918, se înființează comitetele școlare pe lângă fiecare unitate de învățământ. Prin aceste comitete, se rezolvau cu mai multă ușurință problemele gospodărești și se putea procura strictul necesar: rechizite pentru cancelarie, material didactic, cărți pentru biblioteca școlii. Acestea țineau legătură permanentă cu școala, aduceau elevele la cursuri și de multe ori prestau diferite munci gospodărești la solicitarea conducerii: reparau mobilierul școlar, sobele și gardurile.