Sursa: Călător prin România
În anul 1911, în așa-numitul „cutul de sus” s-a înfiinţat a cincea şcoală primară din oraşul Rădăuţi, Şcoala „Sfanta Treime” sau cum rezultă din documentele vremii Radautz Dreifaltigkeitgasse Knabenschulen de pe Strada Sfanta Treime, actuala Horea.
Școala a fost inaugurată în timpul mandatului exercitat în fruntea urbei de primarul Kasimir Zukowski, şi a fost aliniată noilor condiţii impuse de proaspăta reformă şcolară, care consolida învăţământul de şase ani. Încă de la deschidere, edificiul de învățământ beneficia de ultimile noutăți în materie; un exemplu este dat de modul în care se făcea încălzirea sălilor de clasă, pentru vremea respectivă instituția beneficia de încălzire centrală. Centrala (un cuptor imens) alimentată cu lemne se afla în subsolul clădirii iar aerul cald degajat de aceasta era dirijatat spre sălile de clasă prin intermediul unor „hornuri”-canale de conducere a aerului cald.
Terenul deţinut de şcoală, de la înfiinţare până în prezent, a fost donat de un cetăţean din cartier pe nume Midvichi. Terenul are o suprafaţă de 6.004 m². Datorită gestului său, pentru mult timp, școala a purtat neoficial numele de „Școala lui Midvichi”.
La inaugurare „Școala lui Midvichi” dispunea de 6 săli de clasă şi se pare 5 cadre didactice încadrate cu normă întreagă: Messner August (conducător de școală), Kellerman Johan, Hîncul Dimitrie, Nikponski Josef și Gudera Eduard. După alte surse erau încadrate 8 cadre didactice, de unde rezultă că 3 profesori fucționau și la alte unități școlare din zonă. Frecventau în general copii germani, limba de predare era limba germană iar confesiunea predominantă era cea romano-catolică; în prezent limba de predare este româna şi confesiunea majoritară ortodoxă.
La scurt timp după înființarea școlii a izbucnit Primul Război Mondial iar clădirea instituției de învățământ a deservit în acea perioadă autorităților drept spital de campanie. După Război a urmat Marea Unire iar frumosul edificiu a devenit școală administrată de autoritățile României Mari. În perioada interbelică învăţământul se desfăşura în limbile română şi germană, iar etniile care învățau erau românii, germanii și evreii, existând câte un rând de clase primare. Din amintirile persoanelor peste care timpul a adus foarte multă experiență am aflat că cele trei etnii amintite învățau în clase separate, chiar și clădirea era cumva împărțită în trei: la parter pentru o etnie iar la etaj celelalte două.
Conform unor mărturii în 1929 limba de predare era doar limba română, iar corpul profesoral era format din: Teleagă Dimitrie (conducător de școală), Muller Karol, Aurite Victor, Messner August, Kellerman John, Rus-Șindilar Ștefania, toate cadrele didactice cu normă întreagă.
Din anul 1940, ca urmare a repatrierii germanilor, devine şcoală românească -„Şcoala Primară de Băieţi” Nr.3, Rădăuţi iar între anii 1941-1942 şcoala se contopeşte cu „Şcoala Primară de Fete” de pe strada Frătăuţilor (1 Mai) devenind „Şcoala Mixtă” Nr.2 Rădăuţi.
Între anii 1944-1948, învăţământul a urmat linia tradiţională a şcolii trecutului, atât sub aspectul concepţiei, cât şi al profilului său. În anul 1948, Legea Reformei Învăţământului a adus modificări de fond în sistemul învăţământului, Şcoala Primară „Sfânta Treime” a fost structurată pe două cicluri de învăţământ: clasele I-IV şi clasele V-VIII. Biblioteca s-a înfiinţat în anul 1948. Ea are spaţiu propriu cu condiţii bune de depozitare a cărţilor, în prezent având 8920 volume.
În anul 1952 şcolii i se aduc anumite modificări, cea mai important fiind introducerea curentului electric.
În anul 1965 a devenit „Şcoala Generală de 8 ani”, apoi între 1969-1973 s-a constituit în „Şcoală Generală de 10 ani”. Între anii 1970-1975 a devenit „Şcoala de Aplicaţie”, la clasele a III-a şi a IV-a predarea făcându-se de către profesori. Începând din anul 1970, învăţământul se desfăşoară în două serii. În anul 1971 s-a amenajat un atelier şcoală cu o sală de lăcătuşerie şi o sală de croitorie. În anul 1980 se amenajează un laborator de fizică-chimie şi un laborator de biologie.
În perioada 1990-1997 s-au desfiinţat grupurile sanitare din curte şi au fost construite grupuri sanitare noi, moderne. Tot în această perioadă a fost reabilitată faţada şcolii şi s-au construit trotuare care înconjoară clădirea. A fost efectuată consolidarea corpului B. În anul 2006 geamurile cu tâmplărie din lemn au fost înlocuite cu geamuri termopan. Tot în acel an încălzirea cu sobe a fost înlocuită cu încălzire centralizată ca urmare a introducerii gazului metan.
În anul 2010 a fost reabilitat parterul corpului A iar doi ani mai târziu a fost reabilitat parţial terenul de sport. Tot în acel an, din cauza reformei școlare, dar și din cauza scăderii numărului de elevi, clasele paralele au fost contopite. Școala avea din acel an un singur rând de clase pe nivel. Din această cauză mai multe cadre didactice au fost nevoite să părăsească unitatea.
În anul şcolar 2014 -2015 a fost reabilitat etajul corpului A. În acelaşi an a fost utilat cabinetul de informatică cu 30 calculatoare moderne ca urmare a unei sponsorizări . Apoi a fost pavată curtea interioară iar anul următor grație unui parteneriat public-privat terenul de sport a căpătat o nouă înfățișare – este montat un gazon artificial.
Colectivul de cadre didactice care a activat în cadrul şcolii de la înfiinţarea sa până în prezent s-a distins printr-o amplă activitate instructiv–educativă menită să susţină în timp valoarea înaltă a instituţiei. Afirmaţia este pe deplin argumentată de rezultatele bune obţinute la examenele de admitere în licee, la cele de Evaluare Naţională, olimpiade școlare şi concursuri sportive la nivel judeţean şi naţional.
Istoria unei instituţii de învăţământ ce numără peste 100 de ani de experienţă nu poate fi prezentată în câteva pagini, prin urmare au fost creionate doar câteva din datele esenţiale cu impact profund asupra traiectoriei urmate în timp de şcoala noastră.