Sursa: Centrul național de informare și promovare turistică Comarnic
Situată în partea de nord a oraşului Comarnic, pe malul stâng al râului Prahova, la poalele muntelui Pleşuva Mică, în mijlocul unei păduri de fag, biserica Schitului Lespezi atrage prin simplitatea şi intimitatea ei. Actuala biserică a schitului a fost construită în anul 1661, de ctitorii Pârvu si Drăghici Cantacuzino.
Drăghici Cantacuzino, spătar la Curtea Domnească a Ţării Româneşti, împreună cu fiul său Pârvu Cantacuzino, logofăt, sunt cei doi ctitori zugrăviţi pe peretele de nord al bisericii. Sunt cunoscute trei versiuni în ceea ce priveşte data punerii pietrei de temelie: 1661, 1667 şi 1674, cert fiind doar faptul că spătarul Drăghici, începătorul zidirii, în timpul unei călătorii spre Constantinopol a murit, iar fiul său îi va continua şi împlini ctitoria între anii 1674-1686, în timpul domniilor lui Andrei Vodă şi a lui Şerban Cantacuzino unchiul lui Pârvu. Legătura dintre cele două generaţii: tatăl – Drăghici şi fiul – Pârvu, a fost ilustrată de pictorul Pârvu Mutu prin reprezentarea unei bisericuţe pe care o ţin în mână ambii ctitori.
După cum am anticipat deja, biserica este pictată de celebrul pictor Pârvu Mutu între anii 1687-1693, în timpul primilor ani de domnie ai lui Vodă Brâncoveanu (1688-1714), fiind prima lucrare a acestui artist. Timpul picturii se poate deduce din studierea portretelor ctitorilor zugrăviţi în tindă. Se poate observa că pictura s-a făcut în două etape, partea de sus, apoi partea de jos, existând între acestea două o perioadă destul de mare de timp. Din nefericire documentele duse spre păstrare la Mănăstirea Poiana au ars, pierzându-se în mare parte istoricul acestei biserici. S-au mai păstrat doar o icoană a Sfintei Treimi (muzeul mănăstirii Sinaia) şi clopotul din 1744, păstrat la schitul Lespezi.
Biserica a fost schit de călugări pană la 1863, iar de atunci este biserică parohială.
Carol I a acordat o deosebită atenţie acestei ctitorii, pe care o vizita în drumul său spre Sinaia. În anul 1906, după cum putem citi în noua pisanie, bisericuţa era restaurată şi resfinţită de mitropolitul Iosif Gheorghian, în anul 40 al domniei regelui. Clădirea bisericii este o îmbinare de două stiluri: stilul sârbesc şi stilul bizantin. Are formă de cruce, caracteristică stilului bizantin; ferestre înguste şi registre mici de pictură în interior, mai ales în partea superioară. Biserica nu are pridvor şi se comunică printr-o singură deschidere între naos şi pronaos. Locaşul prezintă arcade laterale interioare la naos şi pronaos, precum şi arcuri pe console în pronaos. La baza turlei, în zidurile bisericii, sunt încastrate oale de pământ, acoperite de lespezi găurite, pentru acustică. În pronaos găsim arcele pe console care sprijină calota sferică pe pandantivi, amintind de pe atunci disponibilităţile constructive ale noului stil din secolul al XVIII-lea. Uşa de la intrare este încadrată de un profil discret de piatră, iar deasupra se afla o firida semicircular împodobită cu zugraveală, reprezentând icoana hramului.
La intrarea în curtea bisericii există clopotniţa, clădire din anul 1800, ridicată în întregime din lemn de fag, cu îmbinări coadă de rândunică, iar acoperişul are formă de clopot.
În ultimii ani s-a reuşit restaurarea în întregime a acestei clădiri, respectându-se forma, stilul şi caracteristicile de la început. În partea de sud a curţii bisericii se găseşte casa parohială, clădire din piatră, zidită în anul 1906. Aceasta a fost renovată în ultimii ani. Atât biserica, cât şi casa parohială beneficiază de un sistem de încălzire modern cu gaz metan. Zidurile bisericii sunt afectate de igrasie, iar pictura interioară este degradată, de aceea parohia a făcut demersurile necesare pentru a începe restaurarea picturii.