Sursa: Schitul Ciobănoaia
Schitul Ciobanoaia este un vechi asezamant monahal, o ctitorie domneasca, apartinand doamnei Chiajna, sotia voievodului Mircea Ciobanu, domn al Tarii Romanesti intre 1545-1559. Dupa numele pe care domnitorul il avea ,,Mircea’’, doamna Chiajna era cunoscuta in cronici si sub numele de ,,Mircioaia’’, iar dupa porecla avuta de domnitor ,,Ciobanu’’, unii au poreclit-o si pe ea ,,Ciobanoaia’’.
Istoria lacasului de cult este putin cunoscuta, iar de-a lungul timpului, specialistii si istoricii au cautat sa identifice exact anul si motivul pentru care a fost construit acest schit. Amintim importanta aflarii motivului construirii deoarece asezarea monahala este departe de asezarile existente acum. Primul care vine cu o teorie interesanta despre schit este istoricul Bazil Iorgulescu care, in cartea sa (Dictinarul sau geografic, statistic, economic si istoric al judetului Buzau) spune despre Ciobanoaia ca era un vechi schit din lemn, pe Valea Ciobanoaiei. Nu exista inscriptii, dar se crede ca monahii de aici s-ar fi retras in munti si ar fi pus fundamentul schitului Ciobanu (Actuala Manastire Ciolanu). Mergand pe firul istoriei, cunoastem faptul ca Doamna Chiajna a ctitorit in apropierea Buzaului, o citadela a ramurii Draculestilor din care facea parte sotul ei, si un Centru Episcopal. Ctitoria sa nu era biserica de mir, ci un schit, pentru ca a fost ridicat in afara oricarei localitati din vremea aceea.
Exista o atestare din secolele XVI-lea si XIX-lea care amintesc existenta a cinci asezaminte monahale, metohuri ale Episcopiei Buzaului, dintre care doar doua au mai ramas: Schitul Ciobanoaia si Schitul Sfantul Ilie – Saseni. Aceasta teorie este combatuta de Nicolae Stoicescu care avea convingerea ca schitul Ciobanoaia nu dateaza din secolul XVI-lea, iar aceasta ar fi fost fosta biserica a Schitului Apsoara, ctitorita inainte de 1700, din lemn, de catre boierul Dragomir Bencescu, capitan de Dorobanti si de sotia sa Stana, pe mosia lor de langa satele Zoresti si Sasenii Noi. Dupa constructie schitul ar fi fost daruit ca metoc, spre ajutorare Schitului Ciobanu (refacut in 1767 de catre Cuviosul Parinte Vasile de la Poiana Marului) si a ramas in situatia de motoc al Ciolanului, pana in 1959-1960, atunci cand a fost desfiintat prin Decretul 410 al Prezidiului Marii Adunar Nationale, fiind distrus de catre autoritati.
Desi este si aceasta o teorie, tindem sa luam in calcul o istorie combinate intre variantele de mai sus amintite, cea a ctitoririi schitului de catre Doamna Chiajna. Motivele pentru care afirmam acest lucru sunt documentele care subliniaza existenta celor cinci asezari monahale in secolele XVI-lea si XIX-lea, starea bisericii actuale si mormintele ctitorilor din interior. Desi conservata excelent, este usor de vazut faptul ca este mult mai veche de anul 1960 (daca ar fi sa ne luam dupa teoria lansata de Nicolescu Stoicescu). Astfel, biserica este o ctitorie basaraba, dar si musatina (doamna Chiajna ,,Ciobanoaia’’ fiind din neamul domnesc al Musatinilor), un schit voievodal disparut in tumultul veacurilor tulburi care au succedat secolului al XVI-lea, el insusi la fel de tumultuos ca vremurile care i-au urmat, un locas monahal ctitorit acum peste 400 de ani, peste care a fost reasamblata si asezazta dupa 1959-1960, biserica unui schit ctitorie boiereasca, datand dinainte de 1700.
Din punct de vedere arhitectural, foarte important de amintit modul in care constructia s-a schimbat de-a lungul timpului. Acum 70 de ani, biserica era descrisa ca fiind cladita din parghii si captusita cu scanduri, avand ,,forma de corabie’. Turla de deasupra pridvorului, iesind direct din acoperis, fara tambur, da un aspect potrivit intregii infatisari. Frumusetea pridvorului, odinioara deschis, a fost stricat acum cativa ani, cand intreaga forma a bisericii a fost refacuta.
Icoanele foarte vechi, au fost acoperite in anii de dupa Primul Razboi Mondial, cu aceste chipuri de catre un zugrav satean, fara nicio pregatire in arta picturii. Corpul principal al bisericii, cel din barne, este partea veche a locasului, datand dinainte de anul 1700. Intreaga forma a bisericii a fost refacuta, traditia interferandu-se cu inovatia. Oricum, in anii 1913-1935, biserica a pierdut nu numai armonia proportiilor ansamblului architectonic initial, dar si multe elemente decorative (bogate cioplituri si crestaturi, profile ingenios daltuite, chenare cu motive semicirculare, roze, nori etc). In pronaosul bisericii, la locul obisnuit de ingropare al ctitorilor, se afla un mormant ingust, al carui piatra are urmatoarea inscriptie:
,,Sub aceasta piatra odihnesc oasele robului lui Dumnezeu Dragomir Capitanul Bancescu si ale jupanesei dumnealui, Stana si s-a pristavit jupaneasa dumnealui la septembrie 20, leat 7213 (=1744), iar dumnealui s-a pristavit la mai 20, leat 7220 (=1752).
Intre anii 1918-1940, colonelul Manolache Burducea, care a murit in 1970, a contribuit la refacerea acoperisului acestei biserici. Tot in acelasi an a fost amenajat cimitirul in care se afla si cavoul colonelului. In anul 2002, la initiative Inaltpreasfintitului Parinte Arhiepiscop Epifanie a avut loc reinfiintarea asezamantului monahal de la Ciobanoaia.