Sursa: Călător prin România
Povestea bisericii incepe undeva in perioada 1671-1674 atunci cand a fost ctitorita pentru toti credinciosii din Ciofliceni, Pavliceni, Sarulesti, Presna si Sandulita.
Din punct de vedere architectural, nu putem decat sa ne folosim de ceea ce se poate deduce din ruinele care se tin destul de bine. Folosind o drona putem observa ca biserica a fost fortificata, iar punctul de intrare a fost prin intrarea-clopotnita din partea dreapta a bisericii. Mai mult decat atat, putem vedea ca biserica are un plan treflat, specific tuturor bisericilor de acest timp: naos, pronaos si altar. Plastica fatadelor este sobra, acestea fiind decorate cu pilastri care încadreaza ferestrele în arc frânt. Pilastrii confera un ritm vertical fatadelor. În interior peretii sunt ritmati prin coloane angajate care subliniaza diferitele spatii.
Interesanta este catapeteasma de zid care separa naosul de altar si pe care se mai vad urme de picturi murale (Iisus, Maica Domnului). Alte fragmente de pictura pastrate într-o stare destul de buna având în vedere existenta zbuciumata a bisericii, reprezinta scene precum Deisis (sau Iisus Judecatorul) sau pe sfântul Gheorghe.
Povestea bisericii se opreste brusc in 1983 cand s-au inceput lucrarile la proiectul canalului navigabil Dunare-Bucuresti. Pentru acest lucru au fost inundate 420 de hectare de teren, in acelasi timp cu satele Ciofliceni si Pavliceni, precum si parti din Sarulesti-sat, Presna si Sandulita, fapt ce a dus la aparitia lacului Sarulesti. Proiectul a fost abandonat in anul 1989, dar nu fara a incerca sa distruga lacasul de cult care statea in drum. S-a incercat incendierea ei, inundarea, distrugerea, insa ea a rezistat si s-a incapatanat sa fie o dovada a credintei pentru generatiile viitoare.
